Citat:
În prealabil postat de Traditie1
OmuBun, zemflemeaua și atacul la persoană pe care le folosești sunt semnul cuiva rătăcit la aparențe. Ești setat să vezi lucrurile într-un fel și nu evaluezi alte opinii ci încerci să ridiculizezi fără a înțelege lucrurile de care râzi.
"Argumentele" tale sunt de fapt o repetare a obsesiilor naționalismului mârlănesc (auto-adularea), nu un discurs logic.
Nu orice individ care ajunge vedetă este o valoare. Contează ce e în spatele unei manifestări artistice, intenția. De multe ori arta e manifestarea unor interese abjecte și cei care sunt seduși de ea sunt desfigurați moral, suferă o răsturnare a valorilor la nivelul conștiinței.
Sufletul, conștiința e un "mecanism" vulnerabil, care își poate pierde lesne simțul moral sănătos.
Dacă Păunescu ne-a mințit și ne-a lins premeditat (ca popor) și noi credem că el e poet și valoare națională ne facem de râs și în fața celorlalte popoare dar mai ales în fața lui Dumnezeu, că am fost înșelați de un mincinos. Și indiciile duc la concluzia că asta a făcut el. Totul nu e decât o glumă, toată această mișcare. Imaginează-ți efectul psihologic al discursurilor lui Hitler asupra germanilor. În Germania el era văzut ca un geniu, lumea plângea etc dar din afară era clar că totul e o nebunie, că Hitler e un șarlatan care lingușea și mințea intenționat, după cum el însuși mărturisea în privat.
Ca un om să judece corect lucrurile trebuie să ia decizia lepădării totale de omul vechi, de vechile atașamente și convingeri, altfel acestea vor avea influență asupra lui deformându-i "vederea".
|
Hai, sa nu-l consideram mai negru decat a fost in realitate. Sau cel putin nu acum. Sa lasam poeziile sa se mai decanteze odata cu scurgerea timpului. Pentru critica literara mai e timp. In fata unei poezii trebuie sa fim fara ura si fara partinire.
Deocamdata conteaza ca Adrian Paunescu a fost o persoana publica cunoscuta, de care oamenii s-au atasat emotional. Incearca sa-i intelegi pe cei care au alte pareri decat tine. Nu-i mai rani fara mila. Oricum nu noi, cu pseudonimele noastre ii stabilim locul in literatura romana.
Pe noi ne intereseaza sa preluam ce a fost ziditor pentru suflet, atat cat a fost si sa mergem mai departe sa culegem nectarul duhovnicesc de acolo de unde exista, adica din scrierile Sfintilor Parinti.
Am mai putea sa ne gandim ce cununi ar fi putut agonisi daca ar fi marturisit credinta ortodoxa cu acelasi zel.
Si am mai putea sa tragem niste invataminte in privinta desertaciunilor lumesti care, iata, ne pot lasa saraci de cele duhovnicesti care ne sunt de absoluta trebuinta. Si am mai putea lua aminte sa ne pocaim din timp, caci nu stim daca Dumnezeu ne va ingadui sa imbatranim. Si apoi slava de la care oricum e discutabila, are importanta numai pentru satisfacerea orgoliilor personale. Inaintea lui Dumnezeu aceasta este ca o carpa fara valoare.
Insa comorile din cer sunt vesnice, iar poetii nu ne pot ajuta prea mult sa le agonisim.