[mariamargareta]

267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului (II)
(Comentariu la la predica liderilor pucioşi de la “Noul Ierusalim” din 8-11-2010)

Al doilea exemplu ilustrează o reproducere indirectă a vorbirii duhului care se pretinde a fi “Sfântul Dimitrie Basarabov”:

“Se roagă Mie acum dintre sfinţi sfântul care-şi odihneşte trupul pe pământul român şi care-şi are în calendar ziua lui de serbare lângă ziua mucenicului mărturisitor Dimitrie, şi tot aşa şi numele îl are acest sfânt veghetor pentru neamul român în cetatea Bucureştiului, şi-Mi spune el aşa: — Suferinţa duhului meu e mare, Doamne[...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Liderii pucioşi îşi dau apoi pe faţă duşmănia faţă de Biserica Ortodoxă Română, afişând pe faţă dorinţa lor ca ierarhiei Bisericii să i se ia cârma din mână de către Dumnezeu (ca să le-o dea lor apoi, cârmuind El prin ei), minimalizând până şi eforturile ei de a zidi cât mai multe biserici-locaşe de cult, în folosul duhovnicesc al enoriaşilor. Ei pretind că noile biserici vor fi “locaşuri ale fărădelegii” şi de aceea se roagă fierbinte “Dumnezeului” lor ca “să-i oprească pe mai-marii din biserici şi să nu-i mai lase să mai facă zidiri pentru locaşe de cult”. Aluzia este însă transparentă: “rugăciunea de oprire” vizează de fapt ambiţiosul proiect al zidirii Catedralei Mântuirii Neamului care, odată înfăptuit, va pune în umbră atât ambiţiile de hegemonie asupra Ortodoxiei pe care le-au formulat în mai multe rânduri liderii pucioşi, cât şi acţiunile lor de propagandă menite să impresioneze pe cât mai mulţi creştini şi să-i facă mai întâi simpatizanţi pasivi, iar mai apoi adepţi activi şi intens angajaţi în propovăduirea ereziei pucioşeşti:

“Mă doare de pe pământ şi până în cer, şi fărădelegea e stăpână mare şi pe străzi şi în biserici, şi eu plâng şi dau să-Ţi cer cu rugă, curăţă fărădelegea din biserici şi din locaşurile numite aşa şi dă-le oamenilor să ştie ce înseamnă biserică, şi opreşte-i apoi pe cei mari şi tari prin numele lor, o, opreşte-i să mai zidească biserici şi întoarce-i pe ei mai întâi pe cărările Tale sfinte, ca să înveţe ei de la Tine că omul este biserica Ta, odihna Ta, nu zidirile care nu Te pot cuprinde, Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău fără ca Tu să le spui să facă! Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei, că ei nu duc pe oameni la lumină, nu-i duc la Tine, şi sunt necăjiţi oamenii, Doamne, şi merg fără de Domnul pe pământ!
Ia rugăciunea mea şi împlineşte-o pe ea, o, Bunule Doamne al rugătorilor cei sfinţi înaintea Ta şi dă-mi şi mie izbăvirea de durere şi ridică-mă în văzduh, că pe pământ e fărădelegea cu paşii ei peste tot şi nu mai e drum curat şi înflorit, ci e numai pământ tare, în care nimic nu mai are viaţă şi faţă!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Liderii pucioşi nici nu realizează însă că acest demers ambiţios al lor poate duce la demascarea lor definitivă. Admiţând că cererea lor este întemeiată (ea fiind formulată din dreptul unui sfânt care este tocmai ocrotitorul Bucureştilor, Sfântul Dimitrie Basarabov), ar fi de aşteptat ca "Dumnezeul" Pucioasei, dacă este Dumnezeul cel Atotputernic, să procedeze la stoparea zidirii Catedrelei. În consecinţă, dacă dintr-un motiv oarecare Catedrala nu se va mai zidi (aşa cum, prin atotputernicia lui Dumnezeu, nici turnul Babel n-a mai putut fi zidit), pucioşii vor fi triumfători şi Dumnezeul lor va începe a căpăta credibilitate. Dacă, dimpotrivă, Catedrala se va zidi fără probleme, pucioşii vor fi demascaţi că propovăduiesc un “Dumnezeu” fals şi neputincios, incapabil să asculte de rugăciunile sfinţilor şi să stopeze zidirea unui nou şi uriaş “locaş al fărădelegii”. Rămâne doar să aşteptăm şi peste câţiva ani vom vedea exact cum stau lucrurile.

Desigur că, la fel ca şi în alte cazuri când “proorociile” lor nu s-au îndeplinit, liderii pucioşi mai au o scăpare: să invoce cine ştie ce neajunsuri sau neîmpliniri sau neascultări ale unor adepţi din “poporul” pucios, care au subminat “lucrarea” conjugată a lui “Dumnezeu” de la Pucioasa cu “poporul” Său. Totul va fi bagatelizat şi prezentat ca o înfrângere temporară, care va fi îndată copleşită de alte şi alte făgăduieli minunate care îşi vor aştepta şi ele îndelung împlinirea.