Adrian Păunescu, poetul stângii
Traseul politic al poetului a inclus trei partide de stânga: Partidul Comunist, Partidul Socialist al Muncii și Partidul Social Democrat. Adrian Păunescu s-a autodefinit întotdeauna ca un comunist și nu s-a dezis de poziția sa după prăbușirea regimului.
Intrat în Partidul Comunist Român (PCR) în 1968, Păunescu s-a dovedit un susținător înfocat al lui Nicolae Ceaușescu căruia i-a dedicat numeroase poezii omagiale, dar și cântece în cadrul cenaclului Flacăra. În 1985, relațiile sale cu Nicolae Ceaușescu s-au deteriorat după interzicerea spectacolelelor cenaclului.
Comuniștii au vrut să-l lase să moară pe Adrian Păunescu, în 1988, când a suferit o criză cardiacă la Buzău
Conducerea PCR a luat această decizie după ce cinci persoane au murit în urma unei busculade produse la un concert de la Ploiești. Tot în 1985, PCR l-a sancționat pe Păunescu cu vot de blam cu avertisment.
Totuși, imaginea sa a rămas legată de cea a dictaturii comuniste, iar pe 25 decembrie 1989 Păunescu, amenințat de bucureșteni revoltați, este nevoit să se refugieze la Ambasada SUA. În 1992, se înscrie în Partidul Socialist al Muncii (PSM), considerat succesor al PCR.
PSM a fost înființat și condus de Ilie Verdeț, fost prim-ministru în perioada regimului comunist, între 1979 și 1982. Ales senator de Dolj în 1992, Păunescu ajunge doi ani mai târziu numărul doi în partid.
Între 1992 și 1996, partidul lui Verdeț a susținut guvernul Văcăroiu, fiind unul dintre componentele așa-numitului "patrulater roșu" - format din PDSR, PUNR, PRM și PSM. Adrian Păunescu este în primele rânduri ale susținătorilor guvernului prin discursuri acide la adresa Opoziției.
La alegerile din noiembrie 1996, Păunescu intră în cursa prezidențială dar obține doar 0,67%. Partidul său nu reușește să obțină numărul de voturi necesar intrării în Parlament.
De la Verdeț la Iliescu
Ulterior, demisionează din toate funcțiile deținute în partid, în semn de protest față de inactivitatea conducerii. Demisia a fost respinsă de Consiliul Național al PSM. În septembrie 1998, Păunescu se înscrie în PDSR, partid devenit, în 2001, PSD.
Înscrierea într-un partid parlamentar îi readuce postul de senator de Dolj obținut la alegerile din 2000. Multe din discursurile sale au stârnit controverse, cum ar fi, de exemplu, cel din noiembrie 2004, în care a pledat pentru eliberarea lui Miron Cozma, grațiat peste doar o lună de președintele Ion lliescu.
De altfel, Adrian Păunescu a fost un apropiat al lui Ion Iliescu, care l-a și decorat în 2003, cu Ordinul Național „Steaua României" în grad de Cavaler. În 2004 a câștigat un nou mandat de senator pe listele PSD.
Câștigător în alegeri, dar fără mandat
Adrian Păunescu nu a reușit să intre în Senat la alegerile parlamentare din 2008, cu toate că a obținut primul loc în colegiul din Hunedoara unde a candidat.
Mandatul de senator l-a obținut Dorin Păran (PDL), cel care s-a clasat pe locul 3, având cu 1.300 de voturi mai puțin decât Păunescu. Poetul obținuse 14.933 de voturi, liberalul Ben-Oni Ardelean 13.967 iar Dorin Păran doar 13.691.
Adrian Păunescu a fost „victima" legii electorale negociate de colegul său de partid Viorel Hrebenciuc. Sistemul de reparatizare a mandatelor din legea electorală prevede o împărțire a locurilor direct proporțional cu numărul de voturi primit de fiecare partid.
La nivelul județului Hunedoara, PSD avea dreptul la un singur mandat de senator, repartizat lui Cosmin Nicula care obținuse în colegiul său 19.563 voturi.
|