Adică e vorba de
beția înălțimii... patimășia cea mai semeață și exclusivistă a răutății,
smerita necugetare sau trufașa „smerenie” neputincioasă... adică
distracțiuniunea cea veche... întru
talentul disprețului și al silitniciei și al scârbeibeibei... de parcă ai avea
păr în gură... păr de câine... lătrând cu tupeu
excat ca orice
idolatru nerușinat... nerușinat de
tupeist... în
drumul lui... spre
casă, locul ăla frumos unde m-am
căpătuit.