[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (VII)



“Dumnezeul” de la Pucioasa recunoaşte adesea că nu este el Atotputernicul. El “poate” lucra numai prin “poporul” Său, dacă şi poporul se face credincios şi putincios în ceea ce dă el să facă şi să lucreze. Dar dacă “poporul” pucios nu mai poate, nu mai poate nici “Dumnezeul” lui:

“Poporule, poporule, să fii credincios, fiule, ca să pot lucra prin credinţa ta. Vremea apasă, dar tu să nu slăbeşti în credinţă, căci credinţa ta va împlini tot ce este scris pentru venirea Mirelui, pentru venirea Domnului.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-4-96)

La rândul ei, “Venirea Cea Văzută” a Celui de la Pucioasa poate fi adevărată sau nu, şi asta depinde de cât de adevărată I-o face “poporul” pucios şi cât de sârguincios şi de transparent Îi pregăteşte el calea şi cărarea şi de cât de tare strigă el ca să vină Cel care trebuie să vină. Iar Venirea Acestuia pe pământ nu este o Coborâre din cer, ci este o Înălţare la cer:

“Faceţi-Mi cale, faceţi-Mi adevărată venirea, faceţi-Mi văzută cărarea Mea cu voi, şi pe Mine lângă voi. Eu vă ajut cu mare socotinţă cerească, cu mare har ceresc, ca să lucraţi lucrarea cărării Mele, a venirii Mele cea văzută. Voi Mă strigaţi, şi Eu vin. Voi credeţi, şi Eu vă dau plata credinţei. Voi cereţi, şi Eu vin şi împlinesc. [...] E sărbătoare de înălţare. E sărbătoare de venire a Fiului lui Dumnezeu la poporul Său.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-5-96)

“Poporul” pucios, supranumit şi “Noul Israel, aşteaptă cu mânuţele întinse Cea de a Doua Venire a “Domnului” lor între oameni. Cu el sunt în sărbătoare duhurile, care-şi iau nume de sfinţi. Duhul care se pretinde al lui Ioan Botezătorul vine la pucioşi cu “glasul Domnului” ca să sărbătorească împreună Venirea Domnului. Pucioşii nu ştiau cum să croiască ei cărarea Venirii “Domnului” lor, dar au învăţat şi acum ştiu, şi i-o tot croiesc de vreo 55 de ani încoace (dar se vede bine că tot mai au de croit):

“Ioan proorocul, Ioan Botezătorul, care boteza oamenii cu credinţa în Dumnezeu, în Fiul lui Dumnezeu, Care a venit din cer din Tatăl; Ioan, glasul Meu, sărbătoreşte cu Mine şi cu poporul Meu, sărbătoreşte în Israel cel din urmă, în cel făgăduit lui Avraam, sărbătoreşte cu Israel cel ce aşteaptă cu mânuţele întinse cea de a doua venire a Mea între oameni. Şi Mă voi arăta în slavă mare, şi Mă voi arăta lângă tine, poporul Meu care Mi-ai vestit cuvântul Meu la oameni, căci numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu. Tu nu ştiai cum să-Mi croieşti cărarea venirii Mele, că azi omul lui Dumnezeu nu mai este ascultat şi urmat de oameni.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-7-96)

În schimb, oamenii Bisericii oficiale nu se îndeamnă ca să ajute şi ei la “croit cărarea Venirii”, ba chiar se împotrivesc lucrului de pregătire a venirii pe care-l face “poporul” pucios, şi-l poreclesc “pierde-vară” (de fapt ar fi ceva mai multe veri pierdute, vreo 55 la număr doar până acuma, şi câte vor mai fi). Dar credinţa şi nădejdea “poporului” pucios în cele ce nu sunt este şi ea bună la ceva: Îi dau nădejde “Dumnezeului” de la Pucioasa în împlinirea celor făgăduite prin Scripturi, ca să nu-Şi piardă El de tot nădejdea:

“Roagă-te cu cerul, Ierusalime. Roagă-te, fiule, că rugăciunile bisericii din lume, care te defaimă pe tine, popor al cuvântului Meu, ce să Mă fac Eu cu rugăciunile celui ce nu crede în venirea Mea? Venirea Mea e în pregătire, dar oamenii bisericii n-au timp să creadă. La ei am venit, că era să fie ai Mei, dar ei nu M-au primit, şi spun că sunt fără căpătâi, că sunt „un pierde-vreme“ prin poporul cuvântului Meu. Dar Eu sunt Dumnezeu în cuvânt, sunt Dumnezeu Cuvântul, şi omul bisericii nu are înţelepciune, nu are timp să înţeleagă. [...] Israele, Israele, credinţa ta în venirea Mea, în lucrarea Mea, credinţa ta este mângâierea Mea şi nădejdea Mea prin nădejdea ta în cele făgăduite prin Scripturi, pentru cer nou şi pământ nou înaintea Mea, pentru om nou.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-7-96)

Pucioşii pretind că Biblia vorbeşte despre o venire a “Cuvântului “lui Dumnezeu, şi au dreptate. Unde nu au dreptate este acolo unde ei separă această venire de venirea întru slavă văzută a Domnului, pretinzând că ar fi vorba de o venire prealabilă, pergătitoare, nevăzută, adică tocmai cea pe care ei o reclamă că ar avea loc, de 55 de ani încoace, la Pucioasa. După această venire nevăzută ar urma o a treia venire, văzută, la care cei care au dezertat între timp din lagărul de concentrare pucios (iar acum regretă) trebuie să să aştepte cu pocăinţă, fără a mai încerca să se reintegreze în “poporul” pucios căci nu mai merită:

“Este scris în Scripturi taina veacurilor care s-au scurs de la venirea Mea cea văzută între oameni, de la naşterea Mea între oameni. Este scris în Scripturi că voi veni şi Mă voi numi Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Este scris în Scripturi că voi avea un popor care va sta înaintea Mea la cea de a doua venire a Mea. [...] Cel ce a plecat, să stea la locul lui. Dacă vedeţi că dă să vină înapoi, să-i spuneţi să stea la locul lui întru pocăinţă, că Eu de lucru nu-i dau nimic unuia ca acela, ci să stea la locul lui întru pocăinţă până la venirea Mea şi să nu forţeze intrarea lui în poporul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-8-96)

Or, Biblia vorbeşte despre o singură venire, pe care o consideră “a doua venire a Domnului”, sau “nunta Mielului”, iar “Cuvântul lui Dumnezeu” este doar un nume de cinste al Celui care vine văzut la această nuntă:

“Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului şi mireasa Lui s-a pregătit [...] Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat [...] şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu.” (Apoc. 19, 7-13)

Pucioşii pretind că lucrarea lor de instituirea a unei noi Biserici paralele, care aduce o nouă Evanghelie cu noi rânduieli şi porunci, este “crucea despre care vorbeşte Biblia că se va arăta înainte de venirea Domnului cea văzută”. “Cuvântul” de la Pucioasa devine “a doua venire a Domnului” şi totodată însuşirea lui este o ţintă obligatorie de atins până la “a treia venire a Domnului”, cea văzută:

“Poporul Meu, această lucrare de cuvânt din cer este crucea Mea pe care v-am dat-o s-o purtaţi prin lume, fiilor. Este semnul Fiului Omului, care era să se arate mai înainte de venirea Lui cea văzută. [...] Să audă, fiule, să audă şi omul cel pământesc şi firesc şi să se scoale spre înduhovnicire şi să se tragă de-a dreapta Mea şi să mănânce cuvântul Meu până la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-96)

Or, Biblia vorbeşte despre un semn al crucii care se va vedea cu ochiul liber pe cer de către toate neamurile pământului, semn care va anticipa o iminentă, aproape concomitentă venire văzută a Fiului Omului, cu putere multă şi cu slavă:

“Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.” (Matei, 24,30)