[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (VIII)

Duhul Verginicăi îi dă asigurări “poporului” pucios că ea îl va hrăni mereu cu “venirea Cuvântului”, ca să rămână mereu treaz şi să nu se plictisească. Acest mereu face ca A doua Venire de Cuvânt să nu mai înceteze niciodată, ceea ce ar împinge undeva într-un viitor foarte îndepărtat “Cea De-a Treia Venire”, contrazicând flagrant iminenţa sfârşitului, clamată de atâtea ori până acum. În schimb, îi cere acestuia să preţuiască decent această “A Doua Venire” şi mai ales să o înţeleagă, adică să priceapă unde este Domnul atunci când vine doar duhul Verginicăi la “poporul” pucios cu cuvântul Lui, iar El nu se vede nicăieri, şi nici Verginica nu se vede, dar ea măcar se aude cum “cuvintează din Domnul”:

“Te voi hrăni mereu, te voi hrăni din Domnul, ca să fii tu treaz, dar să nu te plictiseşti de trezie, să nu te plictiseşti cu cerul, poporul meu, să nu fugi de cer, că vine cerul la tine, şi tu să preţuieşti venirea Domnului. Venirea Lui cu sfinţii Lui s-o preţuieşti crezând în Scripturi, Israele fiule. Tu caută, fiule, să înţelegi venirea Domnului la tine şi să înţelegi cum vin eu, fiule, şi unde sunt eu când vin la tine. Aşa să faci şi tu, poporul meu, să stai în Domnul, în Duhul Domnului, precum eu stau şi cuvintez din Domnul cu tine, poporul meu. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-9-96)

Această promisiune n-a mai fost ţinută, iar “mereu” a devenit “când şi când”. Intervenţiile atribuite duhului Verginicăi au fost din ce în ce mai rare, ajungând să se semnaleze doar din An în Paşti şi în ziua de 14 decembrie, atunci când i se face slujbă de pomenire a morţilor. Alte duhuri mai sprintene s-au ridicat din adâncuri luând nume de sfinţi, de îngeri, chiar numele Maicii Domnului (sau chiar numele unor oameni de rând, decedaţi în ultimii ani) şi i-au luat literamente “faţa” duhului Verginicăi. Liderii pucioşi au preferat să o lase pe Verginica ceva mai deoparte, ca să-şi poată face singuri o şi mai mare reclamă, după principiul sănătos: “morţii cu morţii şi viii cu viii”. La urma urmei, astăzi "Dumnezeul" Pucioasei îi vorbeşte “poporului” direct prin “cei doi fii unşi”, Mihaela şi Nicuşor, care sunt mâinile şi picioarele Domnului, sculele Domnului, proorocii Domnului, solii Domnului, copiii Domnului, porţile Domnului, plăcuţii Domnului, cei doi măslini şi cele două sfeşnice ale Domnului, nu-i aşa? Cine mai are nevoie astăzi de Verginica? Verginica mai este bună astăzi doar ca să-i legitimeze prin ascendenţa ei pe cei doi lideri pucioşi, ca să nu zică cineva că ei au apărut din neant. Tocmai de aceea, astăzi puţini dintre adepţii pucioşi o mai pomenesc pe Verginica, dar se înfioară plăcut (sau neplăcut, după caz) atunci când aud pronunţându-se numele magic “Mihaela”.

"Poporul" pucios este somat să nu înceteze lucrul la “venirea Domnului” care va veni curând, căci venirea nu vine, ci se lucrează venind. El este dorit ca să facă parte efectiv din venirea Domnului, ca să poată primi în dar cerul şi pământul cele noi:

“Israele de azi, fă-te dulce Mie şi dă-Mi să beau din apa ta, dă-Mi apă dulce, dă-Mi, poporul Meu, dă-Mi, şi fii ager la lucru, că lenea e păcat de moarte, poporul Meu. Tu să nu stai în această moarte, că Eu voi veni curând, şi va fi să te găsesc lucrând venirea Mea, căci venirea Mea, cu tine Eu o lucrez. [...] . Nimeni să nu ia cununa ta, poporul Meu, dar roagă-te şi tu să te păzesc de ispită, roagă-te, poporul Meu, că e vremea rugăciunii, fiule, şi prin rugăciunea ta Eu voi împlini venirea Mea şi îţi voi da cerul cel nou şi pământul cel nou, care vor dăinui înaintea Mea. [...]E dorul Meu după tine, e dorul Meu pe urma ta, că te doresc cu mare iubire întru venirea Mea..” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-9-96)

Duhul Verginicăi elogiază A doua Venire a Domnului şi se face parte integrantă din ea, venire care a aşteptat 2000 de ani ca să vină (mai exact, până în anul 1955). Ea îi cere “Domnului” Pucioasei să-şi facă mai repede văzută venirea, ca să înţeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu în cer şi pe pământ:

“Tu m-ai ajutat, Doamne, să iubesc pe poporul Tău, şi eu l-am iubit şi de pe pământ, şi îl iubesc şi din cer, că Tu şi acum mă ajuţi să-l iubesc şi să-l păstoresc, ca să ai popor bine crescut la venirea Ta cea mare, cea văzută, Doamne. Venirea Ta e mare şi acum, că iată cum vii, şi eu văd, Doamne, căci sunt în venirea Ta cu sfinţii, dar nu văd ochii cei ţinuţi încă să vadă până când ochii celor care văd nu vor mai fi închişi, că mare şi slăvită este venirea Ta cu sfinţii slavei Tale. Venirea Ta e mare, Doamne; au trecut două mii de ani peste ea. Venirea Ta are două mii de ani, şi omul nu vede slava Ta cu care ai venit şi cu care eşti venit şi pe care o vei lăsa să se vadă, dar omul nu înţelege ce înseamnă Dumnezeu. O, vino, Doamne, cu minune mare pe pământ, ca să înţeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu! Vino, vino şi Te fă văzut şi Îţi fă văzută venirea, ca să înţeleagă omul ce înseamnă Dumnezeu în cer şi pe pământ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-96)