[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (IX)


Duhul Verginicăi proclamă că A Doua Venire a Domnului este “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”, venit nevăzut şi în taină, iar A Treia Venire A Domnului este săvârşirea tainei pe pământ:

“Eu am fost trâmbiţa cea dinaintea Ta, Doamne. Eu Ţi-am pregătit calea Ta, calea cuvântului Tău peste tot pământul. Până acum grăiai poporului Tău pe care l-ai născut din Duhul Tău şi din mine, din cuvântul Tău în mine, Doamne, dar acum grăieşti mulţimilor de pe pământ, căci cuvântul Tău şi glasul Tău merg peste neamurile pământului, şi taina Ta se vesteşte întru săvârşirea ei, întru venirea Ta, Doamne, căci săvârşirea tainei Tale este venirea Ta peste pământ. O, Tu eşti Cuvântul lui Dumnezeu, Tu eşti Cuvântul Tatălui. Tu eşti Cel ce ai venit de la Tatăl la oameni, din Duhul Sfânt şi din Fecioară ai venit şi Te-ai făcut duh şi adevăr, cuvânt şi trup, şi iată, din trup Te faci cuvânt, şi eşti trup şi cuvânt, căci numele Tău la cea de a doua Ta venire este: Cuvântul lui Dumnezeu.”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-96)

Duhul Verginicăi îi desemnează pe cei doi lideri pucioşi, “fiii grădiniţei Cuvântului”, să vegheze venirea Domnului la “poporul” pucios, Noul Israel. De acum venirea Domnului nu se va mai face prin Verginica, ci direct prin ei, prin liderii pucioşi cei veghetori ai “Cuvântului” care “vine la iesle”, iar poporul va fi să vegheze ca liderilor pucioşi să nu le lipsească nimic, dar mai ales pacea, ca să poată ei să mijlocească “venirea Domnului”, căci “viaţa lor este Dumnezeu” şi deci Dumnezeu trăieşte prin ei:

“O, fii ai grădiniţei Domnului, staţi atenţi în porţi, întăriţi veghea în porţi, vegheaţi venirea Domnului la Israel. Viaţa voastră este Dumnezeu. Vegheaţi peste viaţa voastră, că şi îngerii veghează, şi sfinţii veghează, şi Domnul veghează, fiilor. Vegheaţi şi voi, vegheaţi venirea Domnului la voi. Tot poporul Israel să vegheze venirea Domnului la poporul Său, căci din venirea Domnului la tine iau neamurile pământului ca să înveţe venirea Domnului pe pământ. [...] Statura ta duhovnicească, Israele, să-L arate pe Hristos pe pământ, ca să fie văzut de oameni, şi să înţeleagă oamenii venirea Fiului meu în om pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-96)

Astăzi venirea “Domnului de la Pucioasa” nu este înţelească de toţi, dar vine vremea ca toţi să o înţeleagă, când vor reuşi să priceapă adevărul simplu că venirea Lui este slava Lui iar slava Lui este venirea Lui:

“Tu, poporul Meu, să rămâi ziua Mea pe pământ, ziua cea din vremea serii, că scris este că noapte nu va mai fi, şi noaptea va fi înghiţită de ziuă, şi toţi vor înţelege venirea Mea, căci venirea Mea este slava Mea, iar slava Mea este venirea Mea, căci Eu sunt slavă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-11-96)

Se pare că nici “poporul” pucios nu prea înţelege ce este şi cum vine cu venirea Domnului, cum nu înţelege nici alte subtilităţi de exprimare cum ar fi: clevetirea, cârtirea, lepădarea de sine. De aceea, din când în când “Domnul” îl mai ajută cu “înţelepciunea cea de sus”, adică îi propune un set de întrebări inteligente, cărora trebuie singur să le dea răspuns, printre care nu lipseşte cea referitoare la “venirea Domnului de la Pucioasa”:

“Poporul Meu, să preţuieşti venirea Mea la tine, să preţuieşti cuvântul, măi Israele, căci cine-l preţuieşte îi dă viaţă în el. Vin din greu, că duhul rău e duşman pe Mine şi pe tine, dar Eu vin, căci sunt Cel ce pot. Vin la tine, ca să fiu din tine lumină în întuneric, poporul Meu,...[...] Ce este clevetirea, Israele? Ce este cârtirea? Nemulţumirea ce este, fiule Israele? Vezi, tată, ce sunt acestea, şi să nu fie acestea în poporul Domnului. Ce este lepădarea de sine, copile Israele? Aceasta este înţelepciunea cea de sus peste tine, peste trupul şi sufletul şi duhul tău, Israele, neamul Meu, popor care întâmpini pe Domnul întru venirea Sa. Ce este venirea Mea, poporul Meu? O, să înveţi această lucrare, şi să te găsesc mereu în ea, ca să vin, că Eu fac din tine cer şi loc al odihnei Mele şi vin întru ale Mele, vin acolo unde este împărăţia Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-96)

Inconsecvenţi ca de obicei, pucioşii pretind că nu numai “Domnul” Pucioasei vine la “poporul Lui”, şi nu numai el “se face carte” pe pământ cu cuvântul Lui. Din când în când mai vine şi Verginica (de fapt vine duhul, sau duha ei) la “poporul ei” şi se “face şi ea carte” pe pământ. Cel două popore sunt de fapt unul şi acelaşi: “poporul pucios”. Poate de aceea, poate din comoditate, pucioşii adună toate mesajele duhurilor de la Pucioasa într-o aceeaşi carte, pe care o consideră “o Nouă Evanghelie” şi o denumesc cu mândrie “Cuvântul lui Dumnezeu”:

Vin la tine, Israele [...] Vin şi îi fac intrare lui Verginica. Ea va lucra în cartea ei, ea vă va aşeza înaintea Mea, fiilor unşi în grădină. Ea este trâmbiţa Mea prin care M-am făcut cuvânt întru cea de a doua venire a Mea, şi vin şi păstoresc.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-96)

Inconsecvenţele pucioşilor legate de “venirea Domnului” abundă în continuare. Despre “calul cel alb” din Apocalipsă se spune că este ba Verginica, ba “poporul” pucios, ba “proorocii” de astăzi care-i călăuzesc pe pucioşi şi care aduc la lumină “Cuvântul” (adică, cei doi lideri pucioşi, Niculae şi Mihaela). Mai întâi, Verginica se mărturiseşte pe sine drept glasul Domnului şi cortul cuvântului şi calul alb, care au asigurat “venirea Domnului în cuvânt”, iar pe vremea ei au venit veacul cel nou, cerul cel nou şi pământul cel nou, care s-au unit între ele:

“Iar Tu ai crezut în mine, Doamne, şi Te-ai făcut viu în mine, şi ai grăit dinăuntrul meu vreme de douăzeci şi cinci de ani pe pământ, şi ai chemat la Tine un popor, poporul pe care Ţi l-a dat Tatăl ca să-l ai pentru venirea Ta în cuvânt. Şi Te-ai făcut cuvânt din mine, Doamne, şi fiii cuvântului mărturisesc venirea Ta în cuvânt. Eu am fost cortul Tău între oameni, cortul cuvântului Tău, şi dacă m-ai luat în cer, Te-ai întors cu mine la poporul Tău, la poporul meu, şi grăieşti cu el şi îmi porunceşti să mă fac şi eu cuvânt din Tine, ca să ştie pământul că Tu mă ai trâmbiţă, Doamne, să ştie că pe vremea trupului meu s-a unit cerul cu pământul ca să vii cu veacul cel nou, cu cerul cel nou şi pământul cel nou care sunt, Doamne.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-11-96)