Va spun despre un lucru in care eu cred cu desavarsire: nu pot avea o relatie cu aproapele meu, o relatie buna si sanatoasa decat daca relatia mea cu Dumnezeu este buna si sanatoasa. Oricat de mult ne-am stradui, noi oamenii nu reusim sa facem anumite lucruri esentiale. De exemplu, sa iubim si sa iertam. Daca Domnul nu imi pune in inima iubirea pentru semenul meu, eu nu pot iubi. Asta stiu de pe propria mea piele si din cele vazute in jurul meu. Daca Domnul nu-mi da puterea de a ierta si nu-mi vindeca ranile sufletului, nu pot ierta decat din varful buzelor ... Eu ii iubesc pe oameni, dar nimeni, nici macar cei care inseamna familia mea, nici parintii mei, nu sunt inaintea lui Dumnezeu in viata mea. Pentru ca El este cel care imi da iubirea, iertarea, intelepciunea de care am nevoie pentru a avea o familie armonioasa si o relatie buna cu semenii mei.

Si desigur, biserica este si ea importanta, dar nu mai importanta decat Cel care a intemeiat-o. Parerea mea este ca Domnul a pus temeliile bisericii pentru ca cei care cred in El sa aiba posibilitatea comuniunii si a slujirii. Ca cei care Il iubesc pe El sa se poate strange laolalta si sa-L laude, sa i se inchine, sa-L descopere si sa se slujeasca unii pe altii. Pentru a da posibilitatea crestinului sa simta apartenenta de o comunitate care impartaseste aceleasi valori ca si el. Dar, nimic din toate acestea nu are valoare decat daca Cel care a creat biserica este in mijlocul ei.

Ce anume vreau sa spun este urmatorul lucru: o relatie corecta cu Dumnezeu, in care El ocupa locul care i se cuvine, va pune ordine in toate celalalte lucruri. De aceea am spus ca restul sunt detalii. Lucrurile decurg de la sine, dupa voia lui Dumnezeu, atunci cand relatia cu El este asa cum El o cere de la noi.