[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XI)

Cel ce se anunţă că vine a doua oară Cuvânt nevăzut la Pucioasa cu norii este totodată şi întemeietorul “Noului Ierusalim” de la Pucioasa şi de aceea tot la Pucioasa va veni şi a treia oară, şi tot cu norii, iar neamurile de pe tot pământul vor sosi în caravane nesfârşite ca să-i vadă strălucirea lui şi a “cetăţii de fii” (chibuţul pucios situat în buricul târgului din Glllodeni-Vallle, Rrromânia, Europppa, Pppământ) şi să se prosterneze la picioarele liderilor pucioşi, cei “glorioşi venind din rai, ei şi Regele Mihai”:

“Mâinile Mele au pus temelia ta, Ierusalime al slavei Mele, şi tot mâinile Mele îl vor termina până la slăvirea în el a Celui ce vine văzut, că vin cu norii, Ierusalime, şi Mă voi lăsa văzut în venirea Mea la tine şi toate noroadele vor umbla întru strălucirea Mea şi a ta, cetatea Mea de fii, cetate a iubirii Mele, templul Meu cel viu din România. Eu vin cu sfinţii în tine şi serbez serbare de sfinţi, şi te mângâi, Ierusalime, mângâierea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-1-97)

Pucioşii proclamă unilateral România drept “ţară-mireasă”, iar comândurile pucioşeşti de la Glodeni-Vale drept “cămara de nuntă”. Venirea “Domnului” Pucios ca Mire este declarată a fi... tot România, într-o pantomimă de pomină:

“Am în tine cămară de nuntă, ţară Românie, nuntaşă a nunţii Mele cu mireasa Mea luată din tine, ţară crăiasă, ţară mireasă! O, vie cu vin bun, cântă! Darul Duhului Sfânt este pe masă de nuntă de veac nou în mijlocul tău, ţara Mea mireasă. Eu sunt Cuvântul Care te naşte, Care Şi-a născut în tine mireasă, şi, din nunta Mea cu mireasa Mea tu te vei naşte şi vei fi a Mea, ţara Mea, venirea Mea, iubita Mea! Amin, amin, amin. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-01-1997)

Paradoxală este aşadar atât scenografia, cât şi personajele şi jocul lor din iatacul Mirelui:

Scenografia:
1. cămara de nuntă: cel mai probabil, Cetatea Sfântă “Noul Ierusalim” din comuna Glodeni Vale;
2. via cu vin bun: cel mai probabil, poporul pucios care cântă în Grădina Întâlnirii, în Casa Întîlnirii, în Cortul Întâlnirii şi în Foişorul Întâlnirii de la Glodeni Vale;
3. 1(una) masă de nuntă de veac nou, situată în mijlocul ţării mirese, România.

Personajele:
1. El ( Mirele Pucios) : Cuvântul;
2. D-ra România: nuntaşă – ţară crăiasă, ţară-mireasă;
3. Biserica “Noul Ierusalim”: Mireasa Lui, luată din mijlocul ţării-mirese, România;

Actul I (singurul de altfel):

Scena I: “Mirele” are cămară de nuntă în nuntaşa România;
Scena a II-a: Mireasa Lui este luată tot din mireasa România – ţara-crăiasă, ţara-mireasă;
Scena a III-a: via cu vin bun începe să cânte;
Scena a IV-a: Duhul Sfânt vine cu darul Lui şi-l pune pe masă;
Scena a V-a: Se încinge o nuntă de veac nou în mijlocul ţării-Lui-mireasă-crăiasă (pe masă, adică, deoarece masa se află în mijloc);
Scena a VI-a: El este Mirele-Cuvântul care o naşte pe Mireasă. El o naşte pe Mireasă în ea (în ţara-Lui-mireasă)
Scena a VII-a: Din nunta Mirelui cu Mireasa Lui (după ce o naşte) se va naşte ţara-mireasă (în care El a născut Mireasa), şi care va fi tot a Lui.
Scena a VIII-a: Ţara Lui va fi venirea Lui, iubita Lui. Amin, amin, amin.
(Aplauze prelungite; asistenţa se ridică în picioare şi aşa rămâne, mută de uimire şi de respect)
Tot în mijlocul ei (al ţării-mireasă) se află şi “grădiniţa de fii” (în afară de “nunta de veac nou”, care am văzut deja că era plasată tot în mijlocul ei). În grădiniţa de fii se desfăşoară A Doua Venire, duh şi cuvânt. Pucioşii mint însă, spunând că El se coboară trup şi cuvânt, după ce mărturiile Verginicăi arătau că toate “coborârile din cer” ale lui Hristos-Cuvântul Pucios se făceau numai în duh:

“Am în mijlocul tău grădiniţă de fii, şi în ea sunt trup şi cuvânt, aşa cum sunt Eu întru a doua Mea venire. Îmi cobor trupul şi cuvântul în grădiniţa Mea cu fii,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-1-97)

“ Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor şi să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări, aşa precum este scris în cartea Mea. Nu acest trup sunt Eu. Aceasta este o trâmbiţă din care Eu trâmbiţez în vremea aceasta ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-04-1955)

Prin anul 1996, duhul care se da drept “Verginica” pretindea că “pe vremea când se afla în trupul Verginicăi au venit veacul cel nou, cerul cel nou şi pământul cel nou, care s-au unit între ele, ca să fie şi care sunt de atunci:

"Eu am fost cortul Tău între oameni, cortul cuvântului Tău, şi dacă m-ai luat în cer, Te-ai întors cu mine la poporul Tău, la poporul meu, şi grăieşti cu el şi îmi porunceşti să mă fac şi eu cuvânt din Tine, ca să ştie pământul că Tu mă ai trâmbiţă, Doamne, să ştie că pe vremea trupului meu s-a unit cerul cu pământul ca să vii cu veacul cel nou, cu cerul cel nou şi pământul cel nou care sunt, Doamne.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-11-96)

Trei luni mai târziu, liderii pucioşi au uitat complet că cerul cel nou şi pământul cel nou “au fost aduse de Verginica” şi că ea le mărturisea că “sunt”; ca atare, ei le transformă din nou într-o făgăduinţă de viitor: nu mai sunt, dar vor fi! Cel care venea la Pucioasa prin Verginica promite că şi astăzi vine, şi va mai tot veni, până ce se vor împlini toate făgăduinţele Scripturii:

“Vin să vorbesc cu tine, poporul Meu, că am putere să vin şi să vorbesc, dar prea puţină credinţă este pe pământ în această venire a Mea la tine. Că te-am hrănit patruzeci de ani cu cuvânt, ca să te am mare, copil mare, copil credincios, şi încă ce frumos am vorbit cu tine ca să Mă primeşti să vin, ca să te ajut să Mă crezi că Eu sunt Cel ce veneam şi Cel ce vin şi azi şi încă vin! Vin, până vor fi văzute cerul cel nou şi pământul cel nou, făgăduite de Mine, căci Eu făgăduinţele nu le desfiinţez nici măcar pentru necredinţa omului în făgăduinţele Mele. Iată, Israele de azi, nimic nu desfiinţez din făgăduinţele Mele, nici chiar pentru necredinţa poporului Meu din zilele acestea care a fost cu Mine prin Verginica şi care zice că a crezut, dar nu mai este. O, dacă a crezut, unde este? (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-97)

Împlinirea “venirii Domnului” de la Pucioasa nu este aşa de simplă. Ea este însă condiţionată şi de rostirea neîncetată a unei mantre formată din două cuvinte, pe care liderii pucioşi le-o recomandă insistent adepţilor lor: “Vino, Doamne!”:

“Israele fiule, să zici mereu că vine Domnul, ca să se împlinească venirea Mea cea cu slavă, şi să stai mereu în hăinuţă sfântă, în hăinuţă albă şi să zici: „Vino, Doamne!“.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-97)

Inconsecvenţele doctrinare ale liderilor pucioşi asupra celei de-a doua veniri a Domnului se ţin lanţ. Întâlnim în acelaşi mesaj constatarea tânguită că “venirea Domnului de la Pucioasa” nu este nicidecum prestabilită, ca ceva inevitabil, ci stă la bunul plac al unora care pot (prin nepăsarea lor faţă de “Cuvântul de la Pucioasa” şi prin “durerile” de cap pe care le aduc ei liderilor pucioşi) să o întârzie la nesfârşit:

“Duceţi cuvântul Meu celor ce-Mi fac dureri, căci cei ce nu ştiu cum să stea în Duhul Meu, Îmi întârzie venirea şi vă umplu pe voi de griji şi de greutăţi. Lucrarea Mea e grea de dus pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-3-97)

În acelaşi timp, mai întâlnim şi constatarea optimistă că venirea Domnului Pucios se împlineşte neabătut, pas cu pas, prin contribuţia substanţială şi de neînlocuit a “poporului pucios cel credincios”:

“M-a cunoscut când M-am făcut cuvânt peste el, şi a lucrat faptele credinţei şi Mi-am făcut lucrarea Mea prin el, aşa cum şi azi Îmi împlinesc Scripturile cele pentru venirea Mea cu poporul Meu cel credincios cuvântului Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-3-97)