"Ecranul formeaza astazi personalitatea, pentru care sunt caracteristice agresivitatea si insensibilitatea emotionala. Televiziunea incurajeaza consumismul excesiv si comportamentul se xual denaturat. Oricat de paradoxal ar parea, toate acestea se demonstreaza chiar si in desenele animate pentru copii, mai ales cele produse in Occident.
Stiinta a colectat un intreg sistem de dovezi si fapte care vorbesc despre fenomenul invatarii sociale. In anii ‘70 psihologul Canadian A. Banduar a cercetat conditiile in care se desfasoara aceasta invatare. „Un singur model televizat se poate constitui in exemplu de urmat pentru milioane de oameni”, scria el in cartea sa, bazandu-se pe cercetari de durata. Iata una dintre acestea. Doua grupuri de copii cu varsta cuprinsa intre patru si sase ani au fost introduse in camere de joaca, fara adulti, dar cu supraveghere video. Unul din grupuri a vazut un film agresiv. Dupa compararea inregistrarilor, in cadrul grupului ca re vazuse filmul au fost enumerate de opt ori mai multe actiuni agresive. Iar copiii repetau replicile vazute, cu putin timp in urma, pe micul ecran.
Sunt cunoscute multe cazuri, cand copiii comit infractiuni, imitand intru totul hainele si comportamentul eroilor de la televizor sau Cinema. In 1993, un copil de cinci ani a dat foc patului cu o bricheta, dupa ce urmarise unul din episoadele desenului „Beavis si Butthead”. Acolo, protagonistii – adolescenti, huligani -, declara ca „focul este cool”! In 2004, niste tineri parinti din Moscova au observat ca fiul lor de sapte ani copiaza intru totul protagonistii serialului „The Simpsons”. Tatal nici nu-si dadea seama ca in desenul care se difuzeaza in miezul zilei poate fi ceva atat de daunator. Revoltat, acesta a dat in judecata canalul de televiziune REN – tv. Toate concluziile expertilor au fost de partea tatalui si canalul de televiziune nu a mai difuzat serialul.
In familiile contemporane copiii se uita des si mult la televizor. Televizorul devine aproape unicul interlocu tor si educator al copilului. Interesul copilului pentru „cutia vorbitoare” este explicabil. Stralucirea ecranului, pe care omul o percepe inconstient, are un ritm definit. Acesta actioneaza hipnotic asupra psihicului. Drept rezultat, micul omulet intra in transa si percepe fara critica tot ceea ce curge din ecran. Productia cinematografica, adesea „sangeroasa”, in loc sa-l invete sa vorbeasca, il invata sa raga sau sa se exprime prin interjectii. Aceasta duce la incetinirea ritmului de dezvoltare psihica a tanarului spectator. Drept rezultat, copiii nu pot asimila informatia auzita. Ei percep doar in formatia vizuala, iar cuvintele trec pe langa urechi. De aceea, in scoala, acesti „teleeducati” aproape ca nu percep ce spune profesorul si invata cu greu materia. Dificultati apar la astfel de copii si in comunicarea lor cu cei de aceeasi varsta."
Preluat:
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...a-televizorul/