Un amplu studiu publicat anul trecut in revista americana Acta Paediatrica, realizat de prof. Dimitri Christakis, pediatru la Seattle Children’s Research Institute si Universitatea din Washington, releva ca, cel putin pana la varsta de doi ani (ideal trei), un copil nu ar trebui sa se uite deloc la televizor.
In primii doi ani de existenta, creierul isi tripleaza dimensiunea, de la o medie de 333 grame pana la 1 kg. Cresterea in dimensiune are legatura directa cu stimularea externa si primele experiente de viata. Imaginile luminoase cu succesiune rapida obosesc creierul copilului, agitandu-l, nelinistindu-l. Secvente audio stridente, montaje rapide, flash-uri puternice, toate acestea supra-stimuleaza un creier in plina dezvoltare, indica prof. Christakis.
Trei concluzii ale studiului:
Programele educationale pentru televiziune destinate celor mici intarzie dezvoltarea limbajului.
Telespectatorul-copil priveste, asculta, dar nu interactioneaza cu alti vorbitori, nu vorbeste, nu isi exerseaza limbajul propriu, sau o face gresit.
(O cercetare citata de Christakis: un grup de copii cu varste cuprinse intre sapte si 16 luni care au urmarit DVD-uri speciale pentru bebelusi. Ei cunosteau mai putine cuvinte decat copiii care nu urmarisera astfel de programe.)
Copiii de varsta scolara care au urmarit frecvent programe tv in primii doi-trei ani de viata dau randament mai slab in testele de memorie si citire; se constata de asemenea un deficit de atentie si o mai slaba concentrare.
Cititul presupune un efort mai mare, un efort de imaginatie, in timp ce privitul unor imagini este mult mai comod. Exprimarea unui copil de varsta scolara poate fi mai saraca, iar receptarea unor informatii poate deveni dependenta de existenta imaginii. Sunt in derulare studii privind legatura cu ADHD.
Un copil de circa 14 luni poate imita ceea ce vede intr-un material filmat, insa invata mult mai multe dintr-o experienta reala.
(Studiul dat ca exemplu: copii care au invatat chineza mandarina de la un vorbitor nativ, mai eficient decat grupul comparativ de copii care a urmarit doar imagini filmate ale aceluiasi vorbitor).
Studiul profesorului Christakis cuprinde date publicate in alte 78 de studii realizate intre 1983 si 2008.
Preluare selectiva din:
http://medlive.hotnews.ro/televizoru...i-sociale.html