[ioannistor]

Partea a III-a

Putin mai jos în acelasi text se aratã cu claritate cugetul Bisericii atunci cînd Sf. Pãrinte afirmã cã botezul, nu numai al ereticilor ci si al schismaticilor este invalid, adicã fãrã har si sfintenie. Oricum, din motive de iconomie se îngãduie a fi primiti schismaticii în Bisericã dupã ce se leapãdã de schismele lor. Dar pentru a discerne în astfel de cazuri Sf. Vasile aratã pogorãmîntul: "Dar fiindcã cu totul s-a pãrut oarecãrora din cei din Asia, pentru iconomia multora sã se primeascã botezul [al schismaticilor] lor. Fie primit. Cã mã sfiesc ca nu cumva întîrziindu-i cu Botezul sã-i întîrziem întru ale mîntuirii prin aceastã asprime a îndelungãrii. Iar dacã aceia pãzesc Botezul nostru, aceasta pe noi sã nu ne înduplece. Cã nu suntem vinovati a le da lor har, ci a stirbi observatia cu scumpãtatea Canoanelor."

De aici înainte este neîndoielnic faptul cã Sf. Pãrinti considerau botezul ereticilor si al schismaticilor ca fiind inexistent. Cînd în anumite circumstante se hotãrau sã nu-l repete, nu era vorba de schimbarea rînduielilor, ci de faptul cã printr-un act de iconomie botezul mincinos al schismaticilor si ereticilor obtinea adevãrata valoare: sfintire, putere si har doar prin intrarea penitentului în Biserica Ortodoxã, care dacã ar fi rãmas în afara ei, nu ar fi primit nici una din harisme. Sã nu uitãm cã aceste pogorãminte nu erau luate decît în sobor si pentru o perioadã de timp lãsatã spre îndreptare.

Mai mult, Sf. Vasile spune despre schismatici: "Iar cel al înfrînatilor [botez] se cade noi a-l întelege lucrare rea. Cãci ca sã-i facã pe ei neprimiti Bisericii, s-au apucat de aici, sã întîmpine mai înainte cu însusi al lor botez. De unde si-au stricat si obisnuirea lor" pentru cã "si-au nãscocit osebit botez, schimosind predanisirea ceea ce este la Botez[1]". "Deci socotesc, fiindcã nimic este pentru dînsii, zic, arãtat se cade nouã a lepãda botezul lor. Si de ar fi luat cineva de la dînsii pe acela, venind la Bisericã, sã-l boteze."

Sfîntul Ioan Gurã de Aur grãieste: "Nu lãsa ca înselãciunea ereticilor sã te amãgeascã, o cititorule; deoarece ei au botez, dar nu au luminare; ei îsi boteazã trupurile dar sufletele lor nu primesc luminare" (Omilia "La început a fost Cuvîntul"). Asemenea si Sf. Leon: "Nici un eretic nu poate da sfintire prin taine" (Epistola cãtre Nicetas) si Sf. Ambrozie: "Botezul celor rãu cinstitori de Dumnezeu nu sfinteste" (Cãtre catehumeni).
Totusi ne putem întreba de vreme ce ereticii nu au botez, de ce în Sinoadele Sase si Sapte Ecumenice s-au acceptat botezul unor eretici ca arienii si macedonienii? Iatã cum rãspunde la aceastã întrebare Sf. Nicodim Aghioritul: "Pentru ca sã se facã dar lesne de înteles dezlegarea nedumeririi acesteia, este trebuintã a sti cineva mai-nainte, cã douã feluri de chivernisire, si de îndreptare, se pãzesc în Biserica lui Hristos. Un fel se numeste scumpãtatea, iar celãlalt, se numeste iconomie si pogorãmînt. Cu care chivernisesc mîntuirea sufletelor iconomii Sfîntului Duh, uneori cu unul alteori cu altul. Deci Sfintii Apostoli în Canoanele lor cel mai-nainte zice, si toti pomenitii sfinti, au întrebuintat scumpãtatea, si pentru aceasta desãvîrsit leapãdã botezul ereticilor; Iar Soboarele acestea douã de toatã lumea, au întrebuintat iconomia, si botezul arienilor si al macedonenilor l-au primit, si al altora; Iar pe al evnomianilor, si al altora încã, nu l-au primit. Pentru cã, mai ales în vremea Soborului al 2-lea arienii si macedonenii erau în putere, si nu numai cã erau multi întru multime, ci aveau si mari puteri lîngã împãrati, si pe lîngã stãpînitori, se aflau si la senat. Drept aceea, întîi pentru ca sã-i tragã la dreapta slãvire, si sã-i îndepãrteze mai lesne de eres, si alta pentru ca sã nu se întîmple mai mult sã-i sãlbãticeascã asupra Bisericii si asupra crestinilor, si rãul mai rãu sã se facã, au iconomisit lucrul asa, Dumnezeiestii Pãrinti aceia iconomisindu-si cuvintele lor cu judecatã [Psalm 111: 5]."[2]
Trebuie sã discernem aici faptul: dacã Biserica din motive de iconomie a primit la un anumit timp si pentru un anumit timp botezul ereticilor, aceasta nu înseamnã validarea credintei lor si cã botezul este valabil de la început pînã la sfîrsit. Iconomia zice: chiar forma întreitei afundãri în numele Sfintei Treimi - fãcutã chiar de preot - nu-l sfinteste [3] pe eretic sau schismatic atît timp cît acesta nu face lepãdãrile verbale de eres, nu e primit în Bisericã ca drept-mãrturisitor al Crezului Ortodoxiei, si nu este apoi miruns. Atunci si numai atunci, prin mila sfintitoare a Bisericii i se dãdea adevãrata valoare botezatului, care pînã atunci nu avea decît o formã nelucrãtoare si neconfirmatã a botezului. Dar acel timp al iconomiei a trecut, asa cã acum acrivia Sfintelor Canoane trebuie sã preia cîrma Bisericii.
Dar si Grigorie Teologul într-un glas cu sfintii cei mai-nainte pomeniti, zice în Cuvîntul cel la sfîntul Botez, despre arieni si macedonienii care se catehizau: "Iar de schiopãtezi încã, si nu primesti deplinãtatea Dumnezeirii Fiului si a Duhului, cautã pe altul sã te boteze, sau mai bine zice, sã te înece [afunde] în apa botezului, fiindcã eu nu am voie a despãrti Dumnezeirea Fiului, si a Duhului, de Dumnezeirea Tatãlui, si a te face mort, de vreme ce se cuvine a doua oarã a te naste prin Botez. Încît nici darul Botezului sã nu-l aibã, nici nãdejdea care se naste prin Botez, pierzînd prin împutinarea slãvirilor ale Celui de-o-fiintã si chipul mîntuirii sale. De vreme ce pe oricare din cele trei Ipostasuri o ai pogorî din aceasta, si pe sine te lipsesti de deplinãtatea cea prin Botez."
Este bine a sti cã la început Biserica boteza pe catolicii convertiti la ortodoxie. Avem ca mãrturie Conciliul Papal de la Roma din 1215 care consemneazã în al patrulea canon cã ortodocsii nu liturghiseau acolo unde latinii au fãcut messa înainte, pînã nu sfinteau locul cu aghiasmã, si cã botezau pe cei ce veneau la dreapta credintã chiar dacã aveau botezul latin. Cum de atunci, cînd latinii de la începutul cãderii în erezie erau botezati cînd veneau la ortodoxie si acum cînd sunt depãrtati cel mai mult de adevãrul de credintã si merg din erezie în erezie, sã fie primiti doar prin mirungere?
"Deci pentru cã ereticii aceea pãzeau chipul Apostolescului Botez - spune Sf. Nicodim - Canoanele acelor douã Soboare, i-au primit ca botezati. Si nu numai pentru aceasta, ci si pentru iconomie, precum am zis. Cã de le-ar fi lipsit iconomia, negresit nu ar fi stãtut împotriva Apostolestilor Canoane, care poruncesc dimpotrivã, adicã sã nu primim botezul ereticilor. Toatã teoria, care pînã acum o am fãcut aici, nu este de prisos, mai ales este si prea de nevoie, de obste adicã pentru toatã vremea, iar mai ales pentru ziua de astãzi, pentru gîlceava cea mare, si prigonirea cea multã, ce se face pentru botezul Latinilor, nu numai între noi si Latini, ci si între noi si între cei de o cugetare cu Latinii. Deci urmînd celor zise fiindcã locul Apostolescului Canon o cere, zicem cã botezul Latinilor este botez mincinos. Si pentru aceasta, nici dupã cuvîntul acriviei nu este primit, nici dupã cuvîntul iconomiei. Nu este primit dupã cuvîntul acriviei, întîi pentru cã sunt eretici. Si cum cã Latinii sunt eretici nici o trebuintã este acum sã arãtãm, vreo dovadã. Cã însusi aceasta, cã avem atîta urã, si atît întoarcere, iatã atîtea veacuri, despre dînsii, este arãtatã dovadã, cã ca pre niste eretici îi urîm, adicã precum si pe arieni, sau pe savelieni, sau pe macedonienii cei luptãtori de Duh."[4]
Cãci iconomia are mãsuri si hotare, si nu este vesnicã si nehotãrîtã. Pentru aceasta si Teofilact al Bulgariei zice: "Cel ce face ceva dupã iconomie, nu chiar ca un lucru bun, face aceasta: Ci ca un lucru trebuincios la o vreme." (Tîlcuirea cãtre Galateni la cap 5 stih 11).
"În destul am iconomisit", zice si Grigorie Teologul în Lauda cea cãtre Atanasie, "nici socoteala cea strãinã primindu-o, nici pe a noastrã stricîndu-o, care [de n-ar fi asa] cu adevãrat rea iconomie s-ar numi". Cu adevãrat rea iconomie este aceasta, cînd printr-însa, nici pe Latini nu putem a-i întoarce, si noi cãlcãm acrivia sfintitelor Canoane si primim botezul mincinos al ereticilor." "Cã a iconomisi se cuvine unde nu se face cãlcare de lege", zice Dumnezeiescul Hrisostom.[5]