[Marimira]

Istoria acestui thread pe scrut...

O mana de oameni care l-au cunoscut pe Adrian Paunescu, i-au admirat poeziile, Cenaclul Flacara i care au cunoscut ca acest om a facut anumite fapte bune...la un moment dat acest om pacatos(!)in mai multe momente ale existentei sale nu a trecut indiferent pe langa aproapele sau...a ajutat, cu cuvantul, a plans pt.altii, s-a rugat pt.altii sa-i scoate din puscarie, a scris poezii patriotice, despre tara, despre dragostea pt.parintii etc.
Deci o mana de frati care au vazut in fratele nostru acesta Adrian Paunescu - spun frate pt. ca a fost roman (nu neamt!)si a fost ortodox, care a gresit mult dar a si iubit aproapele a facut si fapte bune.Deci vazandu-l pe acest frate al nostru pe patul de suferinta in clipa mortii, s-au induiosat de starea lui, au enumerat anumite fapte bune ale lui si s-au rugat pt el.Nicaieri nu s-a spus ca si l-au luat drept model sau ca era un sfant...doar ca nu au putut trece indiferenti pe langa faptul ca omul era in spital - pe patul de suferinta - in ceasul mortii si cei mai drepti dintre crestinii de pe forum il decimau!
Cam asta e!
Ca a fost s-au nu talentat..nu conteaza...multe din poeziile lui au ajuns la sufletul oamenilor..asta conteaza..i-a induiosat , i-a sensibilizat, i-a facut mai buni (vezi Ruga pt.parinti, repetabila povara, Romania ultimul bal, Capul lui Mihai Viteazul, etc!)
Ca a fost pacatos, poate - nu e treaba mea - dar a avut si fapte bune, de ce cand omului ii iese sufletul ii numaram si cantarim pacatele? Nu are cine?
De ce nu putem sa vedem binele pe care l-a facut(a scos oameni din puscarie!) si vedem doar pacatele ale?
Pe mine m-a tulburat ca omului ii iesise sufletul de 2 ceasuri si au sarit unii drepti sa arunce cu pietroaie...Nu era sufletul lui in mana Domnului...cred ca era suficient sa spunem Dzeu sa-l ierte si atat!