Nu cred ca exista cineva care sa nu vibreze la "Ruga pentru parinti", la "Totusi, iubirea" sau la vreo poezie inlacrimata despre Basarabia. Teme clasice cu efect garantat. Toate acestea l-au facut pe Adrian Paunescu un poet popular prin excelenta, dar nu ii asigura un loc alaturi de elita autentica a poeziei romanesti, acolo unde troneaza Mihai Eminescu, Lucian Blaga (singurul poet roman nominalizat la Nobel) si Nichita Stanescu.
Are priza la public, impresioneaza "naturelul", dar nu are nici inaltimile colosale si abisurile insondabile filosofice ale marii poezii romanesti. Se poate compara oare vreuna dintre poeziile sale cu capodopera eminesciana "Oda in metru antic" sau cu tulburatoarea marturisirea de credinta a lui Lucian Blaga: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"?
Diferenta dintre Adrian Paunescu si marea poezie romaneasca ar fi cam ca intre muzica usoara de buna calitate si muzica simfonica de geniu. Asta daca luam in calcul doar poezia curata nu si gretoasele poeme si epistole.
|