[Carmen FUNIERU]

Cu un an înainte de a fi aduse moaştele sfântului Mercurie la biserica din Titan, am avut drum la Râmnicu Vâlcea. Acolo am fost şi la Catedrala Episcopiei, unde se afla racla ce avea, alături de încă un sfânt (pe care nu mi-l amintesc), capul sfântului Mercurie. Când am plecat mă gândeam dacă voi mai avea vreodată prilejul să mă închin lui.
A fost o surpriză deosebită să aflu apoi că sfântul său cap a fost adus în Bucureşti, şi chiar definitiv.
Singura mea mâhnire este că acum sfintele moaşte nu se mai pot săruta direct, ca şi atunci, fiind acoperite de o folie protectoare. Dar poate aşa este mai bine.
Oricum ele sunt în biserică şi revarsă har bogat şi mult ajutor celor care se închină lor cu credinţă. Personal pot spune că am văzut şi am simţit aceasta.
Este încă o binecuvântare pentru creştinii din oraşul nostru, care se luptă cu tot mai multe greutăţi şi încercări.