Buna intrebare "tacerea pacat sau virtute"
Eu o sa spun doar ce am trait si la ce concluzie am ajuns din proprie experienta ... am avut o perioada, cand eram mai micuta, cand eram mai timida si taceam mult, apoi vazand ca cei din jurul meu erau mult mai populari si mai "bine vazuti" daca erau mai "tupeisti" am incercat si eu putin sa fiu asa...sincer nu mi-a prea reusit pt ca pur si simplu nu-mi sta-n fire sa fiu asa, dar am observat ca am avut mult de suferit din cauza ca vorbeam prea mult...ce vreau sa spun? nu ma mai infranam ca inainte, spuneam ce credeam, imi sustineam punctul de vedere pentru ca asa credeam ca voi avea de castigat, dar tot ce am castigat a fost raceala intre mine si parintii mei, departare intre mine si prietenii mei, si in final o forma de singuratate....pana la urma m-am trezit la realitate si am inceput sa ascult mai mult, sa tin cuvintele pt mine, sa am grija ce spun atunci cand deschid gura, sa gandesc de 2 ori inainte de a-mi spune parerea chiar daca imi vine sa strig ce cred, si rezultatul este acesta : cu parintii ma inteleg mai bine, pot sa le zambesc mai mult prietenilor si ei mie, ochii mi s-au deschis si am vazut ca am prieteni intelegatori care au stiut sa treaca peste greselile mele si ca vina pentru care ne departasem era a mea pt ca am spus ce nu trebuia sa spun...
Eu asta am invatat, ca tacerea e o virtute de cele mai multe ori, in ultimul timp am vazut ca am mai mult de castigat daca tac si ascult decat daca vorbesc.
Tacerea poate fi un pacat atunci cand ai ocazia sa-L marturisesti pe Dumnezeu si nu o faci din teama, mandrie sau alte motive care la urma urmei sunt si ele pacate.
Domnul sa ne ajute sa invatam sa tacem cand trebuie si sa vorbim cand e nevoie!
Ioana
|