[claudiu-marius]

În prealabil postat de mihaela212005

Buna ziua si Doamne ajuta, sunt nou inscrisa pe acest forum, si asta pt ca fiul meu mi-a pus o intrebare aseara, cand ii explicam ca se lasa Postul Craciunului.M-a intrebat care-i legatura intre faptul ca postim si credinta?A zis ca el a invatat la scoala(are 16 ani) si mereu vine cu argumente despre religie, ca de fapt postul spiritual il tinem tot timpul, ca intelege ca nu trebuie sa ne uram aproapele, sa nu injuram, sa nu furam, etc, dar nu intelege de ce trebuie sa postim, nu am stiut sa-i raspund.Va rog pe dvs argumentati acest raspuns.Va multumesc

Alături de faptele bune, de rugăciune, de smerenie, postul este un mijloc pentru dobândirea virtuţilor. Spun Sfintii Parinti ca el (postu) este desăvârşit atunci când abţinerea de la mâncărurile de dulce este unită cu efortul spre virtute şi progres spiritual. Timp de 40 de zile credincioşii se vor nevoi cu postirea sufletească şi trupească pentru a întâmpina cum se cuvine marele praznic al Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Faţă de celelalte trei posturi mari de peste an în Postul acesta sâmbăta şi duminica este dezlegare la peşte, dezlegare ce se face şi la sărbătorile sau sfinţii mai mari pomeniţi în această perioadă. Din pacate pentru noi, cei de astăzi, a posti este însă tot mai greu. Pentru că, în primul rând, nu mai cunoaştem sensul adevărat al postirii. A posti nu înseamnă doar să nu mănânci carne, lapte, brânză, ouă sau sa consumi băuturi alcoolice, ci mult mai mult. E nevoie de o înţelegere mai profundă a omului – trup şi suflet; trupul exprimă persoana, este templu al Duhului Sfânt, pe care suntem chemaţi să-l curăţim şi să-l transformam împreună cu sufletul. A posti înseamnă a ne îngriji în aceiaşi măsură de trup şi de suflet. Postul cel adevărat, zice Biserica în cântările sale, este înstrăinarea de răutate, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos. Pentru a ajunge la această măsură a postului duhovnicesc o treaptă necesară este împlinirea postului trupesc sau alimentar. Nu ca un simplu regim alimentar, ci ca un mijloc de disciplinare a simţurilor, a instinctelor şi a întregii noastre fiinţe. Temeiul acestui post (trupesc) îl avem din exemplul vieţii in rai şi din experienţa de veacuri a Bisericii. Ce ne propune Biserica pentru înţelegerea sensului duhovnicesc al postului: 1. Ocolirea pricinilor de cădere 2. Paza simţurilor: mai puţină mâncare – chiar şi de post - , mai multă grijă pentru ce vorbim, ce privim sau ce ascultăm 3. Disciplinarea vieţii noastre prin participarea la slujbele Bisericii, un programul de viaţă duhovnicească, 4. şi milostenie.Si cand vorbim de milostenie intelegem atat faptele milei trupesti cat si faptele milei sufletesti. Nu putem să ajungem la bunătate dacă mai înainte nu am stârpit răutatea din noi. Nu putem să -L iubim pe Dumnezeu dacă nu ne interesează cel de lângă noi. Pe de altă parte, se uită un lucru esenţial: postul este prin excelenţă o stare a Bisericii, o împreună lucrare a tuturor şi a fiecăruia în parte pentru dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu.
Şi nu în ultimul rând – Postul Crăciunului – este vremea în care trebuie şi putem să ne înmulţim rugăciunile şi să ne curăţăm sufletul mărturisindu-ne păcatele, greşelile şi neputinţele prin Taina Spovedaniei. Astfel fiind pregătiţi sufleteşte şi trupeşte să putem primi înăuntru fiinţei noastre, aşa precum odinioară ieslea din Betleem, pe Hristos cel viu, pe Hristos cel nascut din Fecioara,pentru mantuirea noastra.Doar aşa înţeles postul îşi justifică sensul şi exprimă în acelaşi timp semnul libertăţii şi al biruinţei.