Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Lipsa ravnei la rugaciune e cu premeditare, deci e pacat. Dar lenea de a sari din pat dimineata, cand poate ai dormit prost noaptea trecuta, cand poti sa mai stai 5 minute pana sa te ridici, nu o vad ca un pacat premeditat.
Poti sa te laudi toata ziua sau sa urmaresti sa fii laudat; am vazut oameni trufasi, care-ti sar in cap de la cel mai mic detaliu care ii deranjeaza. Astia o fac cu premeditare, caci sunt impatimiti de orgoliul propriu. Pe de alta parte, in discutiile de zi cu zi, se mai intampla sa-ti scape din viteza cate o vorba care nu trebuia spusa - aici avem greseala mandriei.
De preferat este sa tinem aproape de duhovnic, cat putem de des. Dar de multe ori nu putem sa ne spovedim saptamanal, pentru ca poate nu-l gasim sau nu e in localitate sau plecam noi undeva o perioada sau nu are timp sau...
Subiectul ramane deschis pentru oricine e interesat de problemele cu adevarat importante care ar trebui sa ne macine.
|
Lipsa ravnei nu inseamna lipsa rugaciunii.
Ci rugaciune cu mintea imprastiata, etc... adica nu din dragoste fierbinte fata de Dumnezru, ci din datorie.
Un crestin adevarat, zic eu, se pune la rugaciune cu mare bucurie, pentru un crestin rugaciunea este ca aerul.. moare fara ea.
Ei, mie nu mi se intampla.
Dar nu vad unde este premeditarea, poate imi explici.