În prealabil postat de Florin-Ionut
Daniil,
Exista rugaciunile zilnice in urma carora Dumnezeu te iarta pentru greseli si mici pacate. La fel si rugaciunile liturgice, ale Sfantului Maslu, rugaciunea Lui Iisus samd. Pentru pacatele de moarte, strigatoare la cer si impotriva Duhului Sfant, da, avem neaparata nevoie de spovedanie.
E clar ca noi discernem ce spunem si ce nu. Cand mergem la spovedit ne facem un proces de constiinta inainte, o introspectie serioasa, ne cantarim problemele. Intocmim o lista si i-o prezentam duhovnicului, care o va comenta impreuna cu noi. Doar n-o sa-i povestesti toata perioada de la ultima spovedanie in detaliu, nu?
Parintele Teofil Paraian sustinea ca putem trai fara sa pacatuim, cum scrie si in Noul Testament. A, nu putem trai o zi fara sa gresim? Asa este, tot in Biblie scrie si asta.
Este o grava inselare ca ne rezumam aproape numai la Taina Spovedaniei. Si eu faceam la fel nu demult, uneori ii ziceam parintelui dupa dezlegare ca eu nu ma impartasesc, ca nu sunt vrednic... Ne e teama sa ne apropiem de Hristos, teama de acea osanda despre care ni se zice, de parca nu am fi crestini si am face-o in batjocura. Este Mantuitorul nostru un Dumnezeu al maniei, al urgiei, al flacarilor care ne ard? Eu stiam ca este Domnul iertarii, al impacarii, al IUBIRII! Iar iertarea, sanatatea si viata vesnica le primim prin Sfanta Taina a Impartasaniei, nu? Ne-a dus cel viclean de nas pana acolo ca refuzam Trupul si Sangele Lui Hristos asemanandu-ne neoprotestantilor, care refuza si ei Painea Vietii cea spre fiinta. E foarte trist, Duminica am fost singurul adult care s-a impartasit intr-o biserica arhiplina. Pentru ce au stat doua ore la Liturghie oamenii aia? Si preotii, vreo cinci la numar, ce ii invata pe credinciosii care le frecventeaza locasul de cult? E vai de noi, fratilor, vai de nestiinta si de ignoranta noastra...
|