[ALEXANDRU ANASTASIU]

(B) MÂNDRIA PACIENȚILOR MEDICINII DEMONICE
celor ce merg la astfel de „vindecători” este dublă:
A. Pe de o parte se mândresc că ei merg la o medicină mai specială ca alții, chiar dacă unii duhovnici au interzis-o şi deci este o îndoială asupra ei (Romani 14. „23. Iar cel ce se indoieste, daca va manca, se osandeste, fiindca n-a fost din credinta. Si tot ce nu este din credinta este pacat[…] Evrei 10, „38. Iar dreptul din credinta va fi viu; si de se va indoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu intru el". 39. Noi nu suntem (fii) ai indoielii spre pieire, ci ai credintei spre dobandirea sufletului.”). Ei îşi zic, mândrindu-se, „dar ce contează că unii duhovnici nu lasă a se merge la astfel de vindecători. Cei ce au interzis-o sunt fanatici iar cei ce merg sunt destupați la minte (de ce oare pe medicina firească n-o combate nici un duhovnic dacă e la fel cu cea demonică?) – acesta este păcatul numit „înțelept socotindu-mă deșertăciuni am grăit”.
Există un păcat nebăgat în seamă numit în rugăciunile de spovedanie „înţelept socotindu-mă deşertăciuni am grăit”. Când l-am întrebat pe bătrânul meu duhovnic (16 ani de temniţă comunistă şi 98 de ani de viaţă anul acesta - încă mai trăieşte deşi a fost torturat cumplit) ce vrea să însemne acest păcat mi-a explicat dând un exemplu din păcatele mele. Atunci când eu eram în afara Bisericii gândeam aşa: „cei care zic că numai ortodocşii se pot mântui sunt proşti, neînţelegători, fundamentalişti care nu înţeleg ca mine, «înţeleptul», că Dumnezeu prin dragoste pe toţi îi mântuieşte, trecând cu vederea felul credinţei şi trăirii lor care în fond, până la urmă, faţă de marea milă a lui Dumnezeu,nu contează” deci înţelept socotindu-mă deşertăciuni grăiam.
Dar de ce deşertăciuni? Pentru că după cum v-a spus nu poate sili Dumnezeu pe nici un om să vină la El dacă nu vrea omul. Nici omul nu se poate mântui dacă nu vrea Domnul. Mântuirea este o dragoste, o unire cu Dumnezeu, o nuntă. După cum nu se cheamă nuntă, decât poate formală, adică falsă, până nu se împreunează cei 2 miri, tot aşa nici nunta Omului cu Dumnezeu, nu se poate face fără Sfânta Împărtăşanie, adică unirea trupului Mirelui ceresc cu trupul miresei sale omul.
După cum nu pot naşte doi oameni dacă nu se împreunează, măcar pervers ca acum prin eprubetă, dacă nu se unesc seminţele şi nu se amestecă (intrând capul seminţei bărbăteşti purtătoare de cuvânt biologic ADN în corpul seminţei femeieşti purtătoare de cuvânt biologic ADN) şi nu se lipesc nedezlipit până la împlinirea termenului de naştere, nici naşterea cea de sus a omului nu se poate face dacă nu intră sămânţa Dumnezeiască adică Dumnezeu Cuvântul în inima omului cea cuvântătoare.
Aceasta se face prin Botez şi rămâne nedezlipită prin Spovedanie (care alungă duhurile necurate care intră prin păcat şi realipesc omul cel cuvântător de Dumnezeu Cuvântul care pleacă atunci când intră păcatul). Ioan 3, „3. Raspuns-a Iisus si i-a zis: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu.” Efeseni 5, „5. Caci aceasta s-o stiti bine, ca nici un desfranat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu.”
Tot aşa, după cum nu se pot mântui oamenii dacă nu sunt Ortodocşi chiar dacă după mintea noastră ni se pare că e fundamentalism şi noi am fi mai înţelepţi zicând deşertăciuni că toţi se mântuiesc dacă fac fapte bunicele, nici vindecarea nu place lui Dumnezeu dacă îi încalcă poruncile indiferent dacă după mintea noastră ni se pare că acest principiu este fundamentalism şi noi am fi mai înţelepţi zicând deşertăciuni: „vindecare să fie că restul nu contează”.

B. Pe de alta se mândresc deoarece nu-și pun problema dacă Dumnezeu vrea sau nu să se însănătoșească ei. Vor vindecare cu orice preţ indiferent de voia lui Dumnezeu. Nu se întreabă însă dacă nu cumva ar trebui ei să se schimbe, să caute unde păcătuiesc, să se spovedească și dacă doresc vindecare cu mult dor să apeleze la Sfintele Taine ale Bisericii, care toate amintesc de păcat şi de întoarcerea la Dumnezeu. Adică vindecarea minunată, adică fără osteneli şi dureri medicale, este doar prin osteneli sufleteşti adică doar prin pocăință și sfințenia Bisericii și puterea vindecătoare a lui Dumnezeu. Fără suferinţă nu putem scăpa de suferinţă cu adevărat și aceasta numai dacă vrea Dumnezeu să îi vindece pentru aici, dacă nu cumva le e mai de folos să se mulțumească răbdând boala spre sănătatea veșnică.
Altă mândrie este că medicina demonică se folosește de energii care se răzvrătesc și contra legilor puse de Dumnezeu în natură. Toată natură ascultă de legile pe care le-a dat Dumnezeu, doar dracii și slugile lor se răzvrătesc și vor sănătate, mântuire, fericire altfel decât vrea Dumnezeu.
Ca o concluzie putem spune că:
MEDICINA DEMONICĂ ESTE CEA CARE FOLOSEȘTE ENERGIE DEMONICĂ VĂDITĂ PRIN RĂZVRĂTIREA ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU PRIN ÎNCĂLCAREA VOII ȘI/SAU A LEGILOR LUI ŞI AVÂND CA MIJLOC ŞI ŢINTĂ SLAVA DEŞARTĂ ŞI/SAU DEMONICĂ.
În cele mai de jos mă voi ocupa mai ales de evidențierea încălcării legilor fizicii de către medicina demonică în laturile ei mai răspândite deoarece în evidențierea încălcării legilor duhovnicești pot fi acuzat de faptul că am criticat anume practicieni dar nu pot generaliza la toți deoarece și medicii firești pot încălca legile morale.
Cu toate acestea altfel este când practicianul medicinii încalcă legea morală şi altfel când fondatorul ei care îşi transmite ideile greşite şi pătimaşe prin medicina inventată la toţi cei ce îi urmează medicina şi altfel când însăşi medicina are mecanisme care încalcă legea morală.
Este adevărat că pe de o parte medicina demonică încalcă și morala în ea însăși, în mod general prin mecanismele ei, iar pe de alta exemplificările evidențiază și ele un anumit mecanism demonic, căci după cum a spus Mântuitorul pomul după roade se cunoaște.
După părerea noastră cu cât o medicină demonică mimează mai mult sfințenia prin activități filantropice, participarea la viața Sfintei Biserici și abținerea de la răul vădit este mai greu de depistat și este deci și mai periculoasă. Cel viclean este mai rău decât cel rău. De cel rău te poți apăra dar pe cel viclean îl ai ca prieten și te atacă cum e mai rău, când nu te aștepți, și deci nu te poți apăra.
Ca să evidenţiem această subtilă şi greu de făcut diferenţă dăm un exemplu de cum acţionează bioenergia, energia demonică în trupul unui fals sfânt, de fapt un tâlhar care nu s-a mulţumit să fure doar aur ci s-a întins cu obrăznicie la însăşi faima lui Hristos în interes personal zăpăcind o lume întreagă (lipsită de cunoaşterea adevăratei smerenii) mimând până şi falsa smerenie, cea mai greu de depistat şi cea mai gravă şi periculoasă mândrie. Prin aceasta este un precursor al lui antihrist ştiut fiind că acesta va mima 100% pe Hristos începând ca cel mai smerit şi iubitor de oameni pământean.
Exemplul pe care îl voi da este foarte important deoarece arată că diavolul nu se sfieşte a mima nici măcar patimile lui Hristos modificând chiar şi trupul cu semne carnale deci pipăibile şi ştiinţific. Pe de altă parte arată cât de greu se discerne îndrăcirea de sfinţenie şi aceasta chiar în Biserică în preajma Sfintei Cruci arătând că nu e de mirare că anumiţi vrăjitori sau bioenergeticieni inclusiv homeopaţi se arată pe dinafară plini de creştinism şi se folosesc de Sfintele obiecte de cult. Se vede dar că nu Sfânta Cruce de afară apără singură ci numai Sfânta Cruce de afară însoţită de însuşirea ei înăuntru (adică a-ţi tăia voia şi a face voia lui Dumnezeu) este inatacabilă de draci. Căci Sfânta Cruce înseamnă a face voia lui Dumnezeu şi în afară prin semnul cel înfricoşat dracilor şi înăuntru prin lăsarea totală în voia lui Dumnezeu (Luca 22, „41. Si El S-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra, si ingenunchind, Se ruga. 42. Zicand: Parinte, de voiesti, treaca de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca. 43. Iar un inger din cer s-a aratat Lui si-L intarea. 44. Iar El, fiind in chin de moarte, mai staruitor Se ruga. Si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant.”). Acesta este şi modelul nostru autentic de comportare în cazul unei boli netratabile prin medicina firească.
AŞADAR CUM SPUNEA PR. ARSENIE PAPACIOC RĂMÂNE CA SEMN FINAL DE DISTINCŢIE ÎNTRE DRAC ŞI DUMNEZEU NUMAI SMERENIA ŞI ACEASTA CEA AUTENTICĂ.
Vom încerca la fiecare medicină demonică să arătăm încălcarea legilor lui Dumnezeu:
1. La sursa energetică şi de concepţie;
2. La roade;
Amândouă fiind criterii patognomonice date de însuşi Dumnezeu. (Patognomonic = Semn sau simptom care este caracteristic sau unic pentru o boala specifica. Prezenta unui asemenea simptom sau semn poate pune diagnosticul unei boli).
Vom încerca mai întâi o generalizare în cadrul bioenergiei, evidențiind că este de fapt energia demonică apoi la fiecare din ramuri câte o particularizare, unde este cazul, cu exemplificări.
Vom da şi exemple vii (pentru a ne feri) de căderi prin ramurile medicinii demonice şi a vedea în concret nu numai în concepţie abstract teoretică roadele demonismului.

Va urma

(III) EXEMPLE DE ÎNŞELARE, DE CONFUZIE ENERGII DEMONICE CU ENERGIA NECREATĂ