Citat:
În prealabil postat de catalin2
Dupa voia si stinta lui Dumnezeu, acele erezii care nu se stingeau in timp s-au separat de Biserica. Chiar in partea apuseana au fost erezii si patriarhi eretici, dar dupa un timp s-a lepadat acea erezie. Ereziile au fost condamnate imediat ce apareau, dar in unele locuri mai peristau si dupa aceea. Cred ca se poate face o diferentiere, a fi in Biserica sau in afara. De exemplu poate avea cineva greseli dogmatice din necunostinta, dar fiind in Biserica nu are un efect prea mare. Au fost sfinti care au avut greseli, dar nu le-au sustinut si dupa ce s-a pronuntat un sinod, adica atunci cand stiau ca sunt greseli.
|
Apreciez încercarea dvs. de a ocoli problema ridicată de mine, însă slalomul de mai sus nu rezolvă problema întreruperii "
succesiunii apostolice".
Citat:
În prealabil postat de catalin2
Am zis ca nu sunt considerati eretici neoprotestantii pentru ca asta presupune o oarecare asemanare cu o biserica (in sens ortodox). La neoprotestanti e un lider sau o grupare care au format un grup de simpatizanti ai Bibliei. O erezie e o eroare de dogma, sau mai multe. La neoprotestanti aproape totul e diferit.
|
Dacă raportăm "eroarea de dogmă" la Sfânta Scriptură, rezultatul identificării ereticilor ar putea să surprindă. De aceea se și face raportarea la propria dogmă, auto-furnizarea de argumente circulare alimentând în permanență această dispută doctrinară cu privire la erezie.