[Traditie1]

În prealabil postat de claudiu-marius

Mai frate nu cere oamenilor ceea ce tu nu poti face !De unde si pana unde ai scos tu ideea din Scriptura ca iubirea e un amestec de patimi si unde se cere in scriptura lepadare de lume .Am mai zis si o repet viata in lume e una normala echilibrata nu ascetica.De unde magaria asta ca iubirea nu implica sentiment ?Sentimentul si iubirea se intrepatundcine nu simte nu iubete cine nu simte nu are suflet cine nu are suflet nu iubeste.Crestinismul adevarat este unul echilibrat.Asceza este a celor ce se leapada de lume.

Mă referam la iubirea de care se face paradă pe forum și în alte medii de discuții. Cum am zis, există iubire adevărată dar ea izvorăște din cunoaștere, nu din cultivarea sentimentelor.


Iată pasaje din Scriptură unde se poruncește lepădarea de lume:

Matei 10
Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.
Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi.

Marcu 8
Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.
Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?


Luca 17
Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi.

Luca 18
Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ţie.
Şi El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu,
Şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică.



1 Corinteni 9
Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă.


I ioan 2
Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;
Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.



E logic că poruncile sunt aceleași pentru toți oamenii și că tuturor li se cere această lepădare. Dar lepădarea de lume nu înseamnă retragerea din așezări, monahismul, ci să trăim ca și cum nu am avea nimic, să fim oricând gata să lăsăm toate, să ne înfrânăm toate simțurile, gândurile, mișcările, vorbele, să ducem viață contemplativă, întoarsă spre interior. Numai prin viața contemplativă, isihastă sau de rugăciune continuă sufletul se limpezește, patimile sunt scoase și omul ajunge la cunoașterea harică. Viața ascetică nu e ceva dezechilibrat ci singura modalitate de unire cu Dumnezeu. Viața întoarsă spre cele lumești este pierdere de timp și de suflet, pentru că aduce uitarea și nerodirea duhovnicească. Duhul Sfânt poate fi dobândit numai prin cele spuse mai sus, el nu poate lucra asupra cuiva care nu e întors din toate puterile spre Dumnezeu. Deci nu orice asceză e bună ci cea care decurge din căutarea lui Dumnezeu, care este o renunțare la ce nu e Dumnezeu. Alte tipuri de asceză sunt și ele rele ca și celelalte fapte rele, fiindcă ne despart de El.

.....................


Sentimentele sunt fenomene de suprafață, trecătoare și înșelătoare. Noi trebuie să urmărim schimbarea profundă a ființei noastre, nu obținerea unor senzații de moment. Și nu putem ajunge să avem dragoste de Dumnezeu sau de oameni prin cultivarea acestor senzații superficiale ci, repet, prin cunoaștere, prin cunoașterea care vine de la Dumnezeu în urma vieții de înfrânare. Dacă vom cultiva sentimentele nu vom ajunge la o schimbare reală a ființei noastre ci vom avea unele trăiri euforice amăgitoare crezând că am atins nu-știu-ce nivel de iubire și cam atât.


Omul care nu a ajuns la cunoașterea de sine însuși prin contemplație nu poate face diferența între realitate și aparențe, la el totul se petrece în scoarța cerebrală, teoretic. El crede că iubirea poate fi cultivată printr-un fel de șuvoi de gânduri în favoarea ei, ceea ce este fals. Structura omului este de așa natură că simțirile bune ale inimii nu se pot naște din gânduri ci doar din cunoaștere. Gândurile, rele sau "bune", sunt ceva de care trebuie să scăpăm. Autosugestia nu este calea spre dobândirea vreunei virtuți. Ce spuneau Părinții despre gândul la moarte și alte gânduri bune erau lucrări ale harului, nu ale lor. Nimic bun nu vine din cultivarea propriilor gânduri.


Și cum am zis în mesajul anterior, tot ce e teoretic în domeniul duhovnicesc e de mică importanță, nu constituie adevărata cunoaștere. A încerca să aplici ceva fiindcă așa ai citit sau așa ți se pare bun nu va duce la sporirea duhovnicească. Numai contactul direct cu realitățile nevăzute, pe cale mistică, produce progresul în virtuți iar pentru asta e necesară o dezbrăcare a minții de concepte, chiar și de cele părute bune și începerea zidirii de la zero pe baza cunoașterii harice. Ideile noastre preconcepute despre Dumnezeu, virtuți etc devin la un moment dat un obstacol în calea cunoașterii față-către-față, directe.


Există deci o aparență a lucrurilor, la care se blochează de obicei oamenii pentru că noi trăim într-o lume care este o construcție a minții noastre și la început nu avem discernământul să facem diferența între realitate și aparență fiindcă nu suntem preocupați să mergem la esența lucrurilor, să depășim toate prejudecățile și să reevaluăm totul.


Ceea ce vedem în general, această vorbărie nesfârșită despre iubire, este produsul acestei percepții instinctive mincinoase de care suferă omul în mod natural. Poate că dacă și-ar verifica ideile de 10 ori și nu ar mai gândi și vorbi spontan ar ajunge la un simț mai corect al realității, dar calea cea mai bună rămâne isihasmul, întoarcerea permanentă spre Dumnezeu (care se realizează prin rămânerea în sine) care ne putem găsi pe noi înșine și adevărul despre tot ce e în lume.