Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Patima, patimilor este patima beției, căci cuvântul, gândul, vorba și fapta , capătă sensuri ridicole de neânțeles ! Așa-i cu limba și vorba stâlcită de care aminteam ceva mai sus ! Îmi pare rău Ovidiu (din Beiuș-Cluj ) că te-ai simțit vizat , deci există încă șanse mari de VINDECARE. Îți recomand Acatistul Maicii Domnului "Potirul nesecat", dar și multă voință din partea dumitale, Vasile O. dragă ! ! !
|
Păi știi dumneata, dacă tot ești atăt de curios și indiscret, cine e Vasilică din Beiuș? Nu știi... dar te dai mare că cică m-ai prins cu muscoiul pe căciulă... Păi e statuia soldatului beiușean, aia din centru de lângă piață, și lângă valea Nimăieștiului ce curge pe acolo... un tip așa ciudat ce seamănă cu un soldățel de plumb ce ține parcă o pușcă ridicol de mică... și stă drepți, de strajă patriei, în memoria soldatului necunoscut ce s-a jertfit pentru eliberarea orașului de sub hortiști și fasciști și naziști pe vremea când Regele Mihai a dat ordin să eliberze armata Română Ardealul de nord și toate zonele ocupate.
Încurcătura limbilor a venit de la Dumnezeu pentru cei ce în nebunia poftei lor au purces la unirea întru zidirea din cărămizi lipite cu zmoală a turnului până la Cer... turnul Babilonului... ca să se urce ei și să și-l înscăuneze pe omul lor în Cer... Deci muscoiul era pe căciula altora, eu am sărit doar în apărarea neamurilor nevinovate cum era sărmanul și dreptul Eber sau Ever care nu s-a prins cu ei în hororă.
Deci patima cea mare este un fel de curiozitate a răului... să vezi cum e de sus ca să te închipui a fi rău, ca exemplu, până acolo în a și fii... a fi rău apoi că cică e cool... și atunci ajungi și tu exact ca dracool. Nu la tine mă refer ci la mine însumi, firește... e curiozitatea de a mă mândri cu lăcomia faptelor rele idolești pătimașe... lepădarea de ascultarea Domnului pentru ambiția întietăților în mânie și răzbunbunare... pe cei neputincioși și nevinovați și drepți și săraci... că de ce sunt ei săraci... și atunci mă uit urât la ei, și frumos la gLume... deși gLumea fură, gLumia ia de la ei iar... deci vezi de aici pornește, nu mă uit urât niciodată la cine trebuie... fiindcă-s mofuros necăjit și speriat de bombe-oane... dulci și tăvălite prin zahăr pudră... de la pudori și urdori, firește.