[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XX)

Dar dacă am admite că textul Biblic este corect, n-ar fi mai bine, n-ar fi mai sănătos? Cu ce s-ar schimba lucrurile în ce priveşte venirea Domnului? Cu nimic. Omul este dator să-L aştepte liniştit pe Domnul ca să vină, indiferent dacă ceasul venirii Lui este cunoscut de una, de două, sau de toate trei Persoanele Sfintei Treimi. Oricum tainele Dumnezeirii îi sunt inaccesibile, aşa că este inutil să despice firul în patru, ca să deducă el cu mintea lui dacă Tatăl ştie mai multe decât Fiul (Matei 24,36) sau dacă Fiul primeşte toate de la Tatăl (Matei 11, 27); dacă Tatăl este mai mare decât Fiul (Ioan 14, 28) sau dacă sunt egali, Tatăl fiind una cu Fiul (Ioan 10, 30). Iar dacă nu înţelege aceste taine (care se completează, nu se contrazic), să deducă precipitat că Biblia are inconsecvenţe sau minte pe alocuri, şi să se grăbească să o “corecteze” prin raţionamente “savante”.

Liderii pucioşi se raportează însă la o altă venire, cea despre care ei spun că a avut deja loc: “venirea Domnului de la Pucioasa”. În acest context, este firesc să li se pară de-a dreptul incceptabil ca preoţii să ignore această “venire” cu seninătate, în loc să o propovăduiască în biserici ca pe o epocală împlinire a proorociilor Scripturii, întărindu-i pe oameni să creadă şi să se alăture ereziei de la Pucioasa. Venirea Domnului trebuie asociată neapărat cu teama terifiantă, deşi Biblia spune că se vor teme numai cei necredincioşi, în timp ce credincioşii o vor primi cu bucurie. Pucioşii pretind că Hristos trebuie aşteptat neapărat cu teamă, iar cei care Îl aşteaptă cu bucurie sunt învăţaţi aşa de către Antihrist:

“– O, de ce nu zic şi preoţii din lume, de ce nu zic şi ei tot aşa, ca să întărească pe oameni pentru venirea Mea? Eu iată, vin şi iar vin, şi ei dorm dimpreună cu cei de sub ei, iar venirea Mea iat-o, căci am descoperit-o sfinţilor şi părinţilor prin îngeri, ca să pun omul la veghe. Antichrist însă zice că vrea să Mă aducă el cu pace, ca să aduc trai omenesc pe pământ, şi aşa l-a învăţat pe om să Mă aştepte şi să nu se teamă omul de venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii nu propovăduiesc un Hristos al milei şi al iertării, ci un Hristos al temerii şi al terorii, asemănător cu modelul vechi-testamentar al unui Dumnezeu părtinitor, gelos, mânios şi răzbunător. “Hristosul” pucios îşi alege adepţii nu dintre cei care-L iubesc, ci dintre cei care se tem de El. Venirea Lui este acum şi aici, la Pucioasa, şi despre ea se spune “iat-o!” dar nimeni nu o vede cu ochii:

“El a uitat că Eu sunt cu cei ce se tem de Mine şi că întru ei îmi gătesc calea şi plăcerea, iar el va rămâne ruşinat cu toate minunile lui mincinoase, minuni care ar vrea ele să aducă oamenilor viaţă lumească şi libertate ca la oameni, nu ca la Dumnezeu. Iar venirea Mea iat-o, şi nimeni nu ştie să se uite la Mine şi să Mă vadă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Dar de ce nu văd oamenii venirea “Domnului” de la Pucioasa? Ochii lor sunt închişi sau bolnavi, şi trebuie unşi cu alifie pentru ochi, iar alifia este “Cuvântul” pucios. Cei care însă citesc şi îşi însuşesc “Cuvântul”, în “Cuvânt” şi prin “Cuvânt” văd (dar nu şi aievea) şi aud venirea “Domnului” şi “Judecata Lui prin cuvânt”:

“Cuvântul Meu este alifie de ochi, dar cel ce nu se pocăieşte lăsându-se de păcate ca să-Mi deschidă şi să stea îmbrăcat şi încălţat întru venirea Mea, acela nu deschide ochii ca să vadă şi să audă venirea Mea şi să înţeleagă cuvântul Meu şi calea lui spre oameni, cale cu lumină, cale cu înviere din moartea păcatelor, calea venirii Mele cu judecata prin cuvânt şi cu învierea prin cuvânt, căci prin cuvânt am lucrat dintru început. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii pretind că “Domnul” lor a venit de 55 de ani pe pământ ca să facă lucruri minunate – dar aceste lucruri şi împlinirile lor sunt numai pe hârtie, în cărţile lor pucioşeşti, căci nu se văd aievea pe nicăieri. Nici învierea morţilor, nici transformarea pământului în cer, nici judecata preoţilor pentru roadele lor nu se văd pe undeva, ca să mărturisescă prin împlinirea lor despre această “venire” de 55 de ani:

“… omul n-a stat cu temere de Dumnezeu pe pământ nici după căderea lui din rai, şi aşa s-a înmulţit neamul omenesc pe pământ, iar Eu, Domnul, îl rabd aşa de şapte mii de ani. Dar acum am venit iar cuvânt deasupra pământului; am venit pentru învierea morţilor; am venit ca să fac din pământ cer, şi din mort, viu, şi voi cere rodul celor ce s-au aşezat în numele Meu lucrători peste oameni, şi fiecare va culege ce a semănat; ce a pus în pământ, aceea va culege; vii sau morţi va culege. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Cei 55 de ani de “venire a Domnului” la Pucioasa sunt consideraţi adesea de către pucioşi a fi o singură zi: “Ziua Domnului”, “ziua înfricoşatei judecăţi”. De ea nu va scăpa nimeni aşa de uşor, de pe o zi pe alta, aşa că cei care dau să fugă de ea mai bine s-ar apropia ca s-o întâmpine. În acest caz ar avea ca răsplată “coroana venirii Domnului” şi vor fi băgaţi la masa de nuntă de la Pucioasa, unde este o permanentă atmosferă de “sărbătoare a venirii Domnului” pentru cei băgaţi la sărbătoare:

“Ziua venirii Mele cea de a doua este numită de sfinţii Mei ziua înfricoşatei judecăţi. Zadarnic dă omul să fugă de ea. Mai bine să se apropie de ea omul, că nimeni nu scapă de ea, nici morţii, nici viii. Dacă ţi-e teamă, omule, de ea, scoală-te şi te pregăteşte pentru ea, ca să nu pieri prin ea, ci să fii apoi fiul învierii, fiul veacului ce va să fie. Scoală-te şi te scutură de pământ şi de tot ce e pe el, şi te spală apoi, că iată, apa curge în ploaie din cer pe pământ ca să te cureţe din creştet până în tălpi pentru venirea Mea, iar apoi Eu te îmbrac şi te încalţ şi îţi pun coroana venirii Mele şi te bag la masa Mea de nuntă, te bag la sărbătoarea venirii Mele, la praznicul împărăţiei cerurilor pe pământ, omule. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)