Cum sa renunti la lume si sa-L urmezi pe Mantuitor? Recunosc ca acesta intrebare m-a framintat si ma framinta si pe mine,atat la nivel conceptual cat si practic.Am citit despre multi oameni care de-a lungul istoriei au reusit in mod real asa ceva si ii multumesc Celui de Sus ca mi-a dat speranta prin exemplul lor.M-am intrebat insa cum as putea realiza si eu asa ceva sau cum as putea macar sa incep un asemenea drum.O sa postez o parerea avand in vedere o opinie(nu sunt puse ghilimele pt ca sunt si alte comentarii intercalate si ar fi fost greu sa separ tot) pe care am citit-o recent. Credinciosilor crestin-ortodocsi le recomand sa verifice aceste sustineri in scrierile Sfintilor Parinti pentru a vedea daca aceste opinii sunt sau nu corecte in conformitate cu invatatura lor.Acestea este doar o opinie si ca de obicei>de la teorie la practica este cale lunga dar constientizarea poate fi un prim pas sincer.

In Coloseni 3:3 se spune :,,Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu.".In Galateni 2:20 sta scris: ,,Am fost răstignit împreună cu Cristos”. Doua afirmatii cheie ale Apostolului Pavel cu pivire la urmarea lui Hristos.Dar ce înseamnă aceasta? Cine a murit atunci când am devenit creştin?Răspunsul: „firea mea pământească” a murit. ,, Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.”(Galateni 5:24). Ce inseamna fire paminteana aflam in Galateni 5:19-21. De remarcat ca este vorba si de atitudini nu doar de acte imorale ale trupului sau ale firii pamintene.


O definitie biblica extreme de sugestiva a firii pamintene gasim in Romani 8:6-8: ,, Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace, Fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu”. Cand urmez firea mea paminteana ma incred in intelepciunea mea si nu in cea a lui Dumnezeu.Prin urmare nimic din ce as face in acest mod,gratie doar firii mele pamintene egosite,nu ar putea sa-i placa lui Dumnezeu intrucat ,,Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.”(Evrei 11:6).Iar firea umana,slaba,egoista si pacatoasa, rar face ceva din Credinta.


In Galateni 2:20 se spune ,, M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”. Este evidenta diferenta dintre acesta stare,de urmare a lui Hristos,si starea in care te izolezi de Cel de Sus si te bazezi efectiv doar pe fortele tale.Firea noastra paminteana a fost rastignita alaturi de Hristos,deci, in mod logic, ar trebui sa scapam de ea pentru a nu arunca in derizoriu Jertfa Mantuitorului.Problema este cum putem lupta cu pacatul pentru a putea sa-L urmam pe Hristos.Este de la sine inteles ca lupta cu pacatul este conditia fara de care nici macar nu ar trebui sa avem cutezanta sa vorbim de asa ceva.Sau putem vorbi dar ne osandim singuri.

Acesta lupta se numeste ,,lupta Credintei”sau ,,lupta cea buna a credintei”(I Timotei 6:12 si II Timotei 4:7).Victoriile acestei lupte sunt numite ,,lucrarile Credintei”sau ,,lucrul credinţei voastre (I Tesalonicieni 1:3 si II Tesalonicieni 1:11) iar prin acesta lupta crestinii devin ,,parte cu cei ce s-au sfinţit, prin credinţa în Mine.(Faptele Apostolilor 26:18 si II Tesalonicieni 2:13).

Acesta este o lupta a Credintei iar vesnicia este miza.Viata noastra vesnica depinde de lupta din acesta viata cu pacatul: ,,Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii.”(Romani 8:13).Ideea esentiala este sa lupti pina la moarte cu pacatul,altfel nu putem oferi nici o dovada a faptului ca firea noastra paminteana a fost rastignita.Iar daca nu facem asta,dupa cum ati vazut in Galateni 5:24, nu trebuie sa ne amagim, nu ii apartinem lui Hristos.Importanta consecintelor acestei razboi nevazut permanent este greu de descris in cuvinte.Urmarea este Cerul sau iadul.

Cum rezist insa cand apare tentatia,pofta de a pacatui? In Romani 8:13 ni s-a spus:,, Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii”. Ce cred ca inseamna asta:din toata armura pe care ne-o da Cel de Sus(Efeseni 6:10-18) pentru a lupta impotriva necuratului, o singura piesa este folosita pentru ,,a omori”: ea este numita ,,sabia Duhului” (Efeseni 6:17). Care este ,,sabia Duhului”?Se spune clar: ,,Cuvântul lui Dumnezeu". Aici cred ca este locul unde intervine Credinta : ,, Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.”(Romani 10:17)

Cuvantul lui Dumnezeu patrunde prin ceata amagirilor necuratului(,,Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii">Evrei 4:12) ma ajuta sa renunt sa ma incred in potentialul atragator dar amagitor al pacatului si ma indreapta sa ma incred in Cuvantul Domnului,in promisiunile bucuriei lui Dumnezeu (Psalmi 15:11)

Credinta incepe cu o privire spre Crucea unde firea noastra paminteasca a fost rastignita si se continua cu o privire in viitor: ,,Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.”(Evrei 11:1). Atunci cand Credinta intra in inima oricarui om,promisiunile Mantuitorului sunt certitudini pentru mine,nu ma indoiesc de Adevarul lor.Daca setea mea spirituala dupa Credinta este intemeiata pe cele spuse de Mantuitor atunci puterea pacatului este distrusa: ,, Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată.”(Ioan 6:35)

Firea mea libera de amagire si in cautarea Celui de Sus a lasat in urma firea pacatului pentru care Mantuitorul s-a rastignit,pentru noi toti,pe Cruce.Nu voi mai inseta dupa pacat,al carui pret este moartea,pentru ca el a fost invins de Hristos: ,,Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.” (II Corinteni 5:21),si poate asa ar trebui sa-l urmam si noi: ucigand in noi vechea fire pacatoasa si mergand prin Credinta in Hristos:

,, Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din Credinţă spre Credinţă, precum este scris: "Iar dreptul din Credinţă va fi viu"(Romani 1:17)