[cristiboss56]

În prealabil postat de Fani71

Inca ceva.
Sigur, lepadare de sine, asceza, iar dragostea de Dumnezeu se capata.

Dar: de ce anume cineva s-ar apuca sa faca toate acestea daca nu simte in inima lui de la inceput si dragoste de Dumnezeu, fie ea cat de putina si incipienta? De ce ar simti acel dor de Dumnezeu care sa-l faca sa isi ia asupra-si diversele greutati legate de viata crestina?
Si daca ea ar fi doar grea, si nu ar fi indulcita de dragostea de Dumnezeu si mai ales de a lui Dumnezeu pentru noi, asa cum suntem inca, cine s-ar mai incumeta?

Si vorbesti prea mult despre jertfa si lepadare de sine si prea putin despre bucurie, Traditie. Un crestinism fara bucurie nu este crestinism. (in franceza exista o vorba, cred ca este a lui Pascal: 'Un saint triste, c'est un triste saint' - un joc de cuvinte intraductibil, daca pui adjectivul triste inaintea substantivului el inseamna ceva in genul 'un biet, prapadit de ..') Evanghelie inseamna vestea cea buna, la care trebuie in primul rand sa ne bucuram. 'Bucurati-va neincetat', spune sf. Pavel.

Crestinismul este o religie a bucuriei , nu una a tristetii , asta o spun si Sfintii Parinti , asta o spune si Parintele Paraian , si nu numai ! " Un calugar trist este un calugar cu luminile stinse "- zicea parintele Arsenie . " Intristarea usuca oasele "- se scrie in pildele lui Solomon . Intristarea trebuie inlaturata , adica trebuie sa " ai constiinta ca nu e bine sa fi trist , ca Dumnezeu nu iubeste tristetea ci iubeste bucuria" ( Parintele teofil Paraian ) . " Acestea vi le-m spus , ca bucuria mea sa fie intru voi si bucuria voastra sa fie deplina " ( Ioan 16, 24 ) . " Iarasi ma veti vedea si se va bucura inima voastra nimenea nu o va lua de la voi "( Ioan 16,22 ) . " Acum sunteti tristi , dar intristarea voastra se va preface in bucurie " ( Ioan 16,20 ) > Cand Domnul s-a intalnit cu cei doi ucenici care mergeau spre Emaus i-a intrebat : " DE CE SUNTETI TRIST ? "( Luca 24,`17 ) . . .