[mihaela75]

În prealabil postat de cozia

Mihaela, parerea mea este sa nu te grabesti sa iei vre-o hotarire pripita. Pe acest forum bintuie un spiril liberal-feminist care una si buna stie: -"Du-te la Tribunal, politie, DIVORT, nu mai sta pe ginduri"...si ti-ai face un mare serviciu sa le ignori tocmai pe motiv ca trebuie sa te gindesti la copii, subiect la care o sa revin.

Pe de alta parte, din exemplu dat de tine nu se poate intelege cit de mare este problema ta, nimeni de aici nu este in masura sa inteleaga ce se petrece, insa din mindrie, cum aud un zvon cum sar imediat cu sfaturile de despartire. Cel mai bine asa cum ti s-a sugerat de catre unii este sa te duci la un Duhovnic, sa STATI MAI MULT de vorba cu el, nu asa in treacat, iar de sfaturi de pe internet stai departe, deoarece sunt multi suferinzi care, fara sa-si dea seama, se uita in oglida cind iti vorbesc...

Copiii:
Eu lucrez cu foarte multi copii din familii despartite si-ti spun cu mina pe inima sa nu faci prostia sa divortezi doar pentru o palma(chiar si doua) ocazionala, certuri, abuz verbal.
Cu multa tristete in suflet vad cum majoritatea copiiilor cu parinti divortati sau separati sunt pur si simplu DEVASTATI sufleteste. Este o suferinta CUMPLITA cum numai cineva care a trecut in copilarie prin asa ceva, si face efortul sa-si aminteasca poate intelege. Nu exista cuvinte care sa descrie sentimentul efectiv ca de moarte, de iad, fara exagerare prin care trece copilul cind un parinte isi face bagajul si pleaca, mai ales daca copiii au tinut mult la el/ea. Iti spun din ce am vazut si auzit din guritele lor cind ni se destainuiesc si pling. Asta este un aspect. Altul este cel IREVERSIBIL, al sechelelor si gravelor dereglari de comportament( in rau, social) in urma acestui soc sufletesc, iar daca unii se bucura initial ca copilul lui nu are nimic si nu are nici o dereglare PREA mare, se inseala amarnic. Unii copii stiu sa ascunda si imping aceste stari cumplite cit mai adinc in subconstient, insa dupa un timp explodeaza intr-un fel sau altul ...si nici atunci, parintele care a ramas in egoismul feroce de care des da dovada, va nega ca ceva este in neregula cu copilul sau....sunt multe de spus dar eu una iti spun si te implor

NU DIVORTA, asa bun rau cum este, tine-l pe aproape, exista legaturi sufletesti intre copil si tata care nu se vad, si nevazindu-le tindem sa credem in orbirea noastra ca ele nu exista si deci nu sunt asa de "vitale" si putem sa-l trimitem la "plimbare"

nu stiu cu ce te ocupi,daca spui ca ai de a face cu copii.insa ar trebui sa stii ca un copil care traieste intr-un mediu violent,dezvolta INTOTDEAUNA un comportament antisocial si agresiv.cu alte cuvinte,cand acesta va fi mare,va fi in mod sigur un inadaptat si un posibil infractor si agresor.un copil care are parintii despartiti,sufera o trauma psihologica,insa nu atat de mare ca aceea pe care o traieste cand tatal zice ca o omoara pe mama.eu,nu sunt intr-o astfel de situatie.am trait asa ceva in copilarie.si stiu sigur ca ai mei copiii nu vor avea parte de asa ceva(indiferent de ce inseamna asta).insa as fi vrut sa aud parerile unor oameni ai bisericii si ai celor ce traiesc cu frica lui Dumnezeu.divortul nu inseamna ca as rupe copiii de langa tatal lor(in nici un caz) si nici ca l-as denigra complet.acei copii "devastati sufleteste" e care spuneai ,sunt sigura ca au asistat la lucruri grave i casa lor...din aceasta toleranta a femeii fata de barbat,s-a ajuns la cazuri foarte grave(de omor) care s-ar fi putu evita...sunt NON-VIOLENTA si NON-ABUZ EMOTIONAL!nu ai idee ce inseamna asta pentru un copil.il face sa se gandeasca la MOARTE,la SINUCIDERE!