[Marimira]

În prealabil postat de zaharia_2009

Exista pe forum si se manifesta cu putere la cei mai multi useri un duh fatarnic, o smExista pe forum si se manifesta cu putere la cei mai multi useri un duh fatarnic, o smerenie mindra , cum spun monahii, un duh asa de, miau-miau si pis-pis prin care userii se derenie mindra , cum spun monahii, un duh asa de, miau-miau si pis-pis prin care userii se dau mai cumsecade decit sfintii parinti care au intocmit sfintele si de D.zeu inspiratele canoane si chiar de catre insusi Hristos cautind , vezi-doamne, sa ierte , sa iubeasca si sa ajute fara discernamint si fara rigori prezentindu-se asa cum am spus, mult mai cumsecade decit parintii bisericii .
Si folosesc din abundenta ton mieros, formule de gratulare si iertare lumesti , citate din indieni ori africani ori bahaisti ori D.zeu mai stie pe unde ii duce ...inspiratia lasindu-se atrasi de toate ,,vorbele de duh" nepatristice (pai nu suntem patrunsi de orotdoxie ?)si se fac numai lapte si miere ... si uite asa pina ce orbi fiind ajung sa dea de fapt in groapa judecarii aproapelui , a neiubirii sale precum si a celorlalte , adica exact acolo unde nu vor in ruptul capului sa ajunga .
Atita timp cit fandoseala lor este fara rigori precise, fara limite clare, fara a avea la baza o lege bine inteleasa si traita nu ramin decit niste miorlaiti , iubitori de poze frumoase si de dosar cumsecade de ,,f. buni crestini" !

Exemplul sorei Mirela este mai mult decit graitor ! Si unde nu pui ca ne si deranjeaza tonul ei realist si puterea marturisirii adevarului atit de franca incit noi astia pudibondistii de serviciu ne suparam tare si ne produce asa o greata, vai doamne, de nu stim ce sa ne mai facem !!!!!!??
Iacata , cit de putin o intelegem pe aceasta sora , interventia ei defapt, atit de aproape suntem de Hristos ! De, noi suntem cei care nu vorbim prostii pe fata ca ne taie popa limba dar suntem cei care le facem , care ducem in sufletul nostru toate pacatele lumii de care nu voim sa ne descugetam si despatimi , precum frumos spunea userul Traditie pe threadul despre ,,iubirea gresit inteleasa"

Este mai mult decit graitor exemplul sorei Mirela mai ales ca acei dintre userii care acum sunt contra ei marturiseau si culmea argumentau acordul lor privind aceleasi desfrinari pe un alt tread , stimulate fiind de corifeii catolici si alte userite.
Ce frumoasa este aceasta intimplare si ce scoate ea la suprafata si cit de repede survine in timp aratind minjeala ,,iubitorilor si nejudecatorilor fara frontiere" Macar de ar lua cineva seama si le-ar fi spre folos toate acestea !
Pfiiiii, la scos citate de prin carti ne pricepem de minune , dar la induhovnicirea noastra ... nu prea !

Cum sa intelegem sa ne iubim aproapele ca sa nu mai intelegem gresit!!!
Ca sa nu mai credem ca noi stim mai bine si sa nu mai intelegem gresit iubirea de aproapele iata ce ne invata sfantul....cum sa ne iubim aproapele!

Despre iubirea de aproapele
Sfântul Ierarh Ignatie Brianceaninov

Ce poate fi mai minunat, mai desfătător decât iubirea de aproapele?

A iubi este o fericire, a urî este un chin.

Toată Legea şi prooroci, stau în iubirea către Dumnezeu şi către aproapele.
Iubirea către aproapele este calea care duce la iubirea către Dumnezeu. Căci Hristos a binevoit a se îmbrăca tainic în fiecare aproape al nostru, iar în Hristos este Dumnezeu (1 Ioan).

Să nu crezi, preaiubite frate, că porunca iubirii de aproapele a fost prea apropiată inimii noastre căzute: porunca este duhovnicească, iar pe inima noastră au pus stăpânire trupul şi sângele; porunca este nouă, iar inima noastră -veche.
Iubirea noastră firească a fost vătămată de cădere; ea trebuie omorâtă -Hristos o porunceşte - pentru a putea agonisi din Evanghelie iubire sfântă către aproapele, iubire în Hristos.

Însuşirile omului nou trebuie să fie toate noi; nici o însuşire veche nu i se potriveşte.

Căderea a supus inima stăpânirii sângelui şi, prin mijlocirea sângelui, stăpânirii stăpânitorului acestui veac. Evanghelia slobozeşte inima din această robie, din această silnicie, şi o aduce sub călăuzirea Sfântului Duh.
Sfântul Duh ne învaţă să iubim pe aproapele în chip sfânt.
.............
Fă pentru cei pe care îi iubesti ceea ce poţi să faci folositor şi ceea ce este legiuit; dar totdeauna să îi încredinţezi lui Dumnezeu - şi iubirea ta oarbă, trupească, nesocotită se va preface, încetul cu încetul, într-o iubire duhovnicească, înţelegătoare, sfântă.
Iar dacă iubirea ta este o împătimire ce se împotriveşte legii, atunci s-o lepezi ca pe o urâciune.
Atunci când inima ta nu este liberă, acesta este un semn al împătimirii. Atunci când inima ta este înrobită, acesta este semnul patimii nebuneşti, păcătoase.
Iubirea sfântă este curată, liberă, întreagă în Dumnezeu. Ea este o lucrare a Sfântului Duh, care lucrează în inimă în măsura curaţirii acesteia.

Dă cinstire aproapelui ca unui chip al lui Dumnezeu -cinstire care să fie în sufletul tău, nevăzută pentru ceilalţi, descoperită doar conştiinţei tale. Faptele pe care le săvârseşti să fie, în chip tainic, pe potriva stării tale sufleteşti.
Dă cinstire aproapelui, fără sa iei seama la vârstă, fără să faci deosebire între bărbat şi femeie, fără să te uiti la rangul pe care îl are în lume -şi iubirea sfântă va începe, treptat, să se facă arătată în inima ta. Pricina acestei iubiri nu sunt trupul şi sângele, nu înrâurirea simţurilor, ci Dumnezeu.

Cei lipsiţi de slava numelui de creştin nu sunt lipsiţi de cealaltă slavă, pe care au primit-o când au fost zidiţi: ei sunt chipul lui Dumnezeu.
Dacă chipul lui Dumnezeu va fi aruncat afară, în văpaia cea cumplită a iadului, şi acolo sunt dator să îl cinstesc.
Ce treabă am eu cu văpaia, cu iadul! Chipul lui Dumnezeu a fost aruncat acolo potrivit judecătii lui Dumnezeu: treaba mea este să păzesc cinstirea faţă de chipul lui Dumnezeu, şi prin aceasta să mă păzesc pe mine însumi de iad.

Dă cinstire orbului, şi leprosului şi celui bolnav la minte, şi pruncului de ţâţă, şi răufăcatorului, şi păgânului - cum se cuvine chipului lui Dumnezeu. Ce ai tu cu neputinţele şi neajunsurile lor! Ia seama la tine însuţi, ca să nu sufere un neajuns iubirea ta.
În creştin să dai cinstire lui Hristos, Care a spus spre povăţuirea noastră, şi încă va mai spune atunci când se va hotărî soarta noastră în veşnicie: "Ceea ce aţi făcut unuia dintre aceşti frati ai mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut". (Mt. 25, 40).
Atunci când ai de-a face cu aproapele să ai în minte acest cuvânt evanghelic şi te vei face tăinuitor al iubirii de aproapele. Tăinuitorul iubirii de aproapele intră prin ea în iubirea de Dumnezeu.

Dar dacă socoţi că îl iubeşti pe Dumnezeu, iar în inima ta trăieşte un simţământ de neplăcere fie şi faţă de un singur om, să ştii că te afli într-o veşnică amăgire de sine.
"Dacă zice cineva:", grăieşte Sfântul Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu, " - iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este... Această poruncă avem de la El, că cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său". (1 In. 4, 20, 21).
A arăta iubire duhovnicească faţă de aproapele este semnul înnoirii sufletului prin Sfântul Duh. "Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă", grăieşte iarăşi Cuvântatorul de Dumnezeu, "pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte". (1 In. 3, 14).

Desăvârşirea creştină stă în desăvârşita iubire de aproapele. Desavârşita iubire de aproapele stă în iubirea de Dumnezeu, care nu cunoaşte desavârşire, întru care nu este sfârşit sporirii. Creşterea în iubirea de Dumnezeu este nesfârşită, pentru că iubirea este Nesfârşitul Dumnezeu. (1 Ioan 4, 16). Iubirea de aproapele este temelia zidirii iubirii. Iubite frate! Caută să sporeşti în tine iubirea duhovnicească de aproapele: intrând în ea, vei intra în iubirea de Dumnezeu, pe porţile învierii, pe porţile Împărăţiei Cerurilor. Amin.


Iubirea de Dumnezeu se întemeiază pe iubirea de aproapele. Atunci când se va şterge în tine ranchiuna, să ştii că te-ai apropiat de iubire. Atunci când inima ta va fi umbrită de o pace sfânta, plină de har, cu întreaga omenire, să ştii ca eşti chiar la porţile iubirii.

Aceste porţi, însă, nu se deschid decât prin Duhul Sfânt. Iubirea de Dumnezeu este un dar al lui Dumnezeu în omul care s-a pregatit prin curăţia inimii, a minţii şi a trupului pentru primirea acestui dar. Pe măsura treptei pregătirii este şi treapta darului, pentru că Dumnezeu este Drept-Judecător şi în milostivirea Sa.

Osteneala noastră este deşartă, stearpă şi vătămătoare atunci când căutăm a descoperi în noi, mai înainte de vreme, înaltele daruri duhovniceşti: pe acestea le dăruieşte Milostivul Dumnezeu, la vremea lor, plinitorilor statornici, răbdători şi smeriţi ai poruncilor evanghelice. Amin.

Despre Înşelare
Schitul românesc Lacu
Sfântul Munte Athos
1999

Sfântul Ierarh Ignatie Brianceaninov
Pomenit pe 13 mai

Am facut aceasta postare cu gandul ca este singur mod in care putem intelege iubirea de aproapele ca sa nu mai intelegem gresit...noi cei mici si pacatosi.
Vi se pare ca este paralela cu subiectul? Sau este musai sa vi se dea intotdeauna dreptate si sa vi se cante ib struna...de cand ne facem exemple pa noi insine...nu cumva ii avem pe sfintii parintii care sa ne invete?!Ei sunt acei care prin exemplul vietii lor au putut sa dea o interpretare corecta dogmelor si canoanelor deoarece ..e f.simplu...si le-au putut insusi, dovada faptul ca sunt trecuti in calendar iar asta nu mai lasa loc la intrerpretari personale.
Zaharia, eu cred ca ai inteles dar daca te prefaci ca nu, fatarniceste-te in continuare cat vrei daca asta iti aduce vreun folos!
Doamne ajuta!