Și... am uitat, de placa stricată, aia cu z
meus:
„Deci nu te mai agita
dejabba, că oricum
nu te mai cred!
Și oricâte
p-ape vei arunca din guriță după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate
val vârtej asupra ta... săramnă amăgită
de cel rău. ”''
Și dacă tot la murul plin de murmure și fără de roade tragi... mereu la măsea ca să te înăbuși singură printre spini și mărăcini, atunci te întreabă tu singur, pe tine,
așa... căci
nu e de-ajuns doar atât ca să crezi și să decizi ci...
vino... să vezi și să auzi
ce-ți mai trebuie.........
credință.