Ai spus o vorba mare si ingerul tau a notat-o. Despre pocainta s-a scris mult. Ti-as propune sa incerci sa-L iubesti mult pe Dumnezeu. E o cale placuta. Nicio patima nu ti se pare mai importanta decat iubirea lui Dumnezeu, de aceea iti va fi usor sa te lupti rand pe rand cu patimile si cu pacatele mari si mici.

Exista Cineva de dragul Caruia faci si tu mici sacrificii pentru a-I fi pe plac Lui. Fara vorbe mari, in momentul cand ii vei fi pe plac lui Dumnezeu, inseamna ca ai pus inceput bun pocaintei. Sfantul Ioan Botezatorul a predicat pocainta, adica renuntarea la pacate si aplicarea in viata de zi cu zi a poruncilor lui Dumnezeu. Este o dovada de mare mandrie sa spuna unii despre ei insisi ca sunt pocaiti. Din start se vede ca e ceva putred acolo.

Am citit undeva ca, din smerenie, un sfant spunea despre el insusi : ,,Inca n-am pus inceput bun pocaintei mele.'' Adica el era sfant, facea minuni si se smerea, iar altii se bat cu pumnul in piept ca ei sunt pocaiti! Pocainta se face in interiorul Bisericii Ortodoxe, nu in afara ei!

Citeste, citeste si iar citeste carti duhovnicesti: Proloagele, Vietile Sfintilor, Mantuirea pacatosilor, Pelerinul rus, Noul Testament etc. Ti-am dat doar cateva titluri ale unor carti care te pot ajuta. Ia legatura cu un duhovnic bun si ... la treaba! Spovedanie (fapte, vorbe, ganduri), rugaciune, post, milostenie, iar Dumnezeu te va ajuta. Doamne ajuta!