[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXII)

În martie 2000 s-a proclamat solemn de către “Domnul” de la Pucioasa învierea morţilor. Trâmbiţa lui pucioşească a sunat îndelung, iar morţii care au auzit-o trebuiau să se trezească şi să se scoale din morminte peste puţin, puţin timp, pregătindu-se de cea de-a treia venire a Celui care a venit acum a doua oară ca să-i trezească din morţi pe morţi. De atunci însă au trecut nu puţin timp, ci mai bine de 10 ani încheiaţi şi nici un mort nu s-a sculat, şi nici măcar nu s-a întors vreunul de pe o parte pe alta (poate n-o fi auzit trâmbiţa, trebuia să fi sunat mai tare; sau poate morţii vor să mai moţăie un pic). Ziua înfricoşatei Judecăţi este însă aproape, iar sufletele abia aşteaptă învierea trupurilor lor ca să meargă la Judecata care va veni:

“Eu sun din trâmbiţă învierea morţilor. Să se trezească morţii şi viii! Amin, amin, amin. Eu voiesc să se trezească tot omul care s-a aşezat mai mare peste oameni şi să sune trezirea peste tot, şi să se scoale omul de pe tot pământul şi să se grăbească întru pregătirea lui cea pentru venirea Mea. Puţin, puţin, şi se trezesc cei din morminte, că aşa este scris în Scripturi. Aşteaptă sufletele învierea trupurilor lor, ca să iasă întru întâmpinarea zilei Mele, ziua înfricoşatei judecăţi. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

“Domnul” de la Pucioasa a venit nevăzut încă din anul 1955 şi s-a îmbrăcat cu veşmântul judecăţii (tot nevăzut, desigur) încă din anul 2000 (sau poate chiar mai devreme) şi aşa strigă la oameni până la cea de-a treia Sa venire, când va veni văzut. Venirea Lui cea de a doua nu este văzută şi nici crezută de om, care chiar stă împotriva ei, dar Domnul va primi un ajutor substanţial de la morţi, care văzându-L atât de neajutorat Îl vor ajuta să-Şi dovedească venirea Lui odată cu învierea lor, care va avea loc în curând:

“Sunt îmbrăcat în veşmântul judecăţii, căci duhul omului stă cu putere împotriva venirii Mele. […] Strig până voi veni văzut, şi tot omul Mă va vedea. Strig să Mă audă cei morţi şi cei vii, şi morţii Mă vor ajuta şi vor mărturisi venirea Mea odată cu învierea lor. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Ziua venirii Domnului se vedea limpede încă de acum 10 ani, din anul 2000, când El o arăta tuturor cu cuvintele: ” iat-o, vine venind cu mânie!” Judecata începea şi ea, iar oamenii erau trecuţi la stânga sau la dreapta, căci venise pe pământ ziua dreptăţii (întrebarea care se pune este dacă judecata s-a terminat între timp, sau cei 10 ani n-au fost de ajuns, la atâta puhoi de lume, câtă a adunat istoria omenirii în miile de ani):

“Ziua venirii Mele iat-o, vine venind cu mânie! Dacă nimeni nu-Mi pregăteşte calea să vin, vin Eu, dar cu mânie vin, căci omul nu Mă vrea, şi Mă tot alungă de peste tot, ca să fie el, omul; […] Eu, Cel ce sunt Stăpânul, ridic mâna Mea şi fac semn cu ea la dreapta sau la stânga Mea pentru tot omul, că e ziua dreptăţii pe pământ, ziua dreptăţii Domnului. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Liderii pucioşi au primit sarcina de a anunţa venirea zilei Domnului în lung şi-n lat. Din nou ea este arătată deschis, cu cuvintele “Iată ziua Domnului!” şi este descrisă ca o ploaie care adapă tot pământul, dar oamenii nici n-o văd, nici n-o simt, nici n-o cunosc pe ea, căci ea a trecut prin om şi pe lângă om:

“O, fiilor străjeri, spuneţi în lung şi în lat că vine ziua Domnului. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt coboară pe pământ ploaie de cuvânt, ziua Domnului. Cine este cel ce se ascunde sub cuvântul Meu care a spus acum două mii de ani: "De ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl"? Iată ziua Domnului! Dumnezeu plouă cu ea pe pământ, şi omul trece prin ea, şi ea trece prin om, şi omul nu vede şi nu aude şi nu cunoaşte ziua venirii Mele. Dar voi, cei aleşi dintre oameni cu mâna Mea cea tare, daţi veste peste pământ că vine ziua Domnului, şi fiecare om să se pregătească pentru ea, că ea vine. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Liderii pucioşi sunt “primăvara” venirii “Domnului” lor. Dacă nu fac faţă vestirii ei ca s-o lărgească, sunt îndemnaţi să angajeze vestitori năimiţi şi să-i plătească pentru ducerea veştii Ierusalimului cel Nou, ca să vină apoi toate neamurile ca să i se închine:

“Vin mereu şi fac din voi primăvară pentru venirea Mea cu învierea. Aşa cum rândunica se întoarce în fiecare primăvară la cuibul său lăsat, aşa şi Eu după fiecare durere vin în cuib şi îl încălzesc şi pun rod în el şi îmi încălzesc puii şi îi hrănesc cu cele din văzduh, nu cu cele de pe pământ, şi îi iau pe aripi şi îi deprind cu zborul, ca să meargă cu ei cuvântul Meu de la margini la margini, şi el merge, că vin zburători şi îl iau, şi din loc în loc îl duc, că aşa este scris să fie mai înainte de venirea Mea cea cu slavă văzută. Şi zic: vestiţi vestea Ierusalimului nou şi vă grăbiţi cu vestirea de la margini la margini. Plătiţi vestitori şi lărgiţi vestirea, că aceasta este lucrarea pe care o aveţi de lucrat. Eu sunt Cel ce izvorăsc râul vieţii, vestea Ierusalimului, iar voi trebuie să ridicaţi stăvilarele ca să curgă el peste pământ şi să se împlinească până la margini vestea Ierusalimului Domnului, şi să curgă apoi spre el neamurile învierii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-03-2000)