[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXIII)


Din nou se recunoaşte neputincios “Domnul” Pucioasei, căci nu poate să-Şi pună “poporul” pucios la adăpost, pentru că are piedici multe care-L împiedică în venirea Lui de azi cuvânt pe pământ. Pucioşii care cred în venirea Lui se pot însă singuri pune la adăpost, fără ajutorul Lui, dacă aleg calea cea dreaptă. Singurul ajutor oferit de către "Domnul" lor este punerea la dispoziţie a noii învăţături pucioşeşti, dar omul prin neprihănire şi credinţă în această învăţătură se adăposteşte şi se mântuieşte singur:

“Voiesc să-Mi pun la adăpost poporul Meu de azi, ba şi pe tot sufletul care trage cu izvorul cuvântului Meu care dă viaţă şi iubire pentru Mine în om, dar am piedici multe, şi acestea sunt piedicile fiecăruia din cei ce se alipesc cu Mine prin cuvântul Meu de azi, prin venirea Mea de azi cuvânt pe pământ. O, câte piedici, căci omul se trezeşte târziu pentru Mine şi pentru viaţa cea vie. Dar iată calea cea dreaptă, calea cea cu dreptate, căci neprihănirea face casă cu credinţa şi îl pun la adăpost pe cel ce crede în venirea Mea de azi, şi Eu îl ajut pe calea cea cu dreptate, îl ajut prin învăţătura Mea pentru cei curaţi şi drepţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-03-2000)

Venirea “Domnului” Pucios cuvânt pe pământ este auzită, dar nesocotită de om, căci puţini vin să se alipească de “Cuvântul” de la Pucioasa şi să se adape de la eresurile lui cele noi care curg ca un izvor în "grădinile suspendate" de la “Noul Ierusalim”:

“Mergem, fiilor, cu cuvântul Meu la cei credincioşi şi îi culegem ca să le dăm din cer. Dăm şi poporului, dăm şi celor ce se alipesc cu cuvântul Meu de azi. Puţini sunt din loc în loc cei ce aud şi vin să ia şi să bea şi să fie cu izvorul venirii Mele de azi, dar mulţi sunt cei ce aud de venirea Mea la voi cuvânt şi nu se arată aceştia cu faţa şi nu iau calea cea cu dreptate, şi de aceea nu se apropie să meargă pe ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

Liderii pucioşi proclamă decadenţa creştinismului de pretutindeni şi îl declară făţarnic şi compromis. În consecinţă, ei propun “poporului” pucios o nouă cale, o cale alternativă, o cale care îl pune la adăpost de cădere: observarea strictă a preceptelor “Cuvântului” pucios care vine pe pământ la “Noul Ierusalim” prin liderii lui:

“Se bate în piept omul creştin de azi şi zice că e drept, dar calea cea cu dreptate nu se bate omul pentru ea. De aceea voiesc să-Mi pun la adăpost poporul Meu de azi şi să ţin peste el cuvântul Meu şi venirea Mea cu cuvântul peste pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

Venirea “Domnului” de la Pucioasa nu se face oricum, ci numai şi numai prin ei, prin liderii pucioşi, care sunt singurii preţioşi şi de neînlocuit. Ei sunt ca o ţeavă prin care curge “Cuvântul”, iar povara “Cuvântului” este grea de dus pentru ei, căci ei sunt prea mici pe pământ, la trup şi mai ales la suflet. Au fost mulţi simpatizanţi ai sectei, dar s-au risipit şi s-au împiedicat în poverile lor şi în rudele lor. Dar ei (liderii pucioşi -proorocii mincinoşi) au rămas, şi sunt acum singurul sprijin de nădejde pentru venirea Domnului care vine şi iar vine, de aceea ei sunt unşi cu toate darurile venirii Duhului şi cu toate alifiile alegerii şi mirurile pecetluirii, ca să le fie dulce apoi povara lor cea grea de dus:

“O, popor de sub cort, şi, o, popor cules din spini ca să vii spre Mine! O, copii hrăniţi cu mila Mea, staţi bine pe picioare cu duhul, cu sufletul şi cu trupul, căci povara celor din grădina cuvântului Meu prin care Eu vă acopăr şi vă hrănesc pe voi cu el, e grea povara lor, e grea, şi ei sunt prea mici pe pământ, căci cu cei mari n-a fost chip să Mă sprijin cu venirea Mea de azi. Iată, vin la voi, vin prin ei, prin cei mici, şi povara lor e grea de tot. [...] O, mulţi creştini au fost buni şi credincioşi, dar plini de piedici, plini de povara celor dinainte ale lor, şi Eu trag din greu prin cei puţini pe care-Mi sprijin venirea Mea de azi. Vin şi iar vin, că fără Mine nimeni nu poate ceva bun pentru Mine. Vin şi iarăşi vin, şi Mă semăn pe Mine însumi cuvânt peste tot din grădina Mea cu fii unşi cu darurile venirii Mele, cu fiii cei care-Mi duc povara Mea. Mereu vin şi vă ţin treji şi vă dau îndemn mereu să fiţi curaţi întru toate câte faceţi şi trăiţi, căci povara lor e grea, dar să le fie dulce povara lor cea grea, să le fie curată ca cerul.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

Dintotdeauna primitorii “Cuvântului” pucios au fost un sprijin de nepreţuit pentru Duhul vorbitor cel neputincios, ca să nu se ofilească bobocul şi apoi floarea "lucrării" Lui de “Nou Ierusalim”:

“Pe vremuri, pe când lucrării Mele de azi îi dădea bobocul, Mă sprijineam cu cei ce primeau cuvântul venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

Liderii pucioşi cei mici sunt numiţi “cei unşi”, dar ei nu sunt unşi cu alifii sau uleiuri ieftine, ci cu însuşi “mirul venirii Domnului”. Ei adună în jurul lor pe aceia care alcătuiesc “poporul” Domnului, alegându-i pe unicul criteriu al credinţei nezdruncinată în ei şi în credinţa pe care ei o propovăduiesc:

“O, fiilor unşi cu mirul venirii Mele, e grea povara voastră, că voi sunteţi mici, dar Eu sunt cu voi sub povară. [...]Voiesc să pun la adăpost poporul Meu de azi prin acest dar al credinţei în venirea Mea cu îngerii puterii Mele şi cu sfinţii […] Această Scriptură este lucrarea cuvântului Meu de azi, care adună pe cei ce sunt ai Mei prin credinţa lor cea cu dreptate semănată între cer şi pământ pentru venirea Mea, la credinţa omului, pentru împlinirea Scripturilor Mele prin credinţa omului drept.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

“Cuvântul” de la Pucioasa trebuie perceput şi primit cu mare spaimă şi cutremur de către toate neamurile de pe pământ, care trebuie să se pocăiască şi să se întoarcă la adevărata credinţă (adică la pucioşism, desigur):

“Să ia aminte toate neamurile oamenilor de pe pământ şi să se cutremure la glasul venirii Mele, care strigă de la marginile cerurilor până la celelalte margini, zicând după două mii de ani din nou: "Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credinţă pe pământ?".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)