[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXIV)


Liderii pucioşi vin cu o nouă Evanghelie pe pământ, zisă de ei “Evanghelia după Sfânta Virginia”, ignorând avertismentul de la Galateni 1,8-9 care spune că orice Evanghelie apocrifă va trebui să fie anatema. Apoi preiau un verset din Biblie (Marcu 8,38; Luca 9,26) care se referă la Sfânta Scriptură cea autentică şi îl aplică pentru “evanghelia” lor apocrifă, pentru a-i ruşina pe cei care nu cred nici în “venirea a doua în duh, de la Pucioasa” şi nici în “venirea a treia în trup, tot la Pucioasa” (care este proiectată pentru un viitor iminent, dar care se tot îndepărtează văzând cu ochii):

“ Eu vin pe pământ cuvânt, vin pe pământ Evanghelie, şi cine se va ruşina cu Mine şi cu cuvântul Meu în neamul acesta făţarnic şi desfrânat, acela va fi ruşinat la venirea Mea întru mărirea Tatălui Meu cu sfinţii şi cu îngerii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)

Liderii pucioşi instituie un “post al venirii Domnului”, care constă în principal în renunţarea la orice formă de proteine sau lipide de origine animală (dar mai are şi alte restricţii), post pe care ei îl generalizează ca obligatoriu pentru toţi oamenii, fără excepţie. Cei care vor respecta noile restricţii pucioşeşti legate de post vor intra în ceata fericiţilor:

“Apropiaţi-vă şi voi, fii ai oamenilor, şi ascultaţi de Dumnezeu, căci am aşezat peste cei plăcuţi Mie postul cel pentru venirea Mea, mâncarea cea plăcută lui Dumnezeu pentru viaţa cea veşnică a omului, ascultarea de legile raiului. Amin. Apropiaţi-vă şi ascultaţi, căci Eu, Domnul, am aşezat pe pământ post pentru venirea Mea cea cu slavă întru slava Tatălui, că Eu pentru slava Lui vin, nu pentru slava Mea. […]De aceea astăzi zic: fericit este omul care mănâncă cu ascultare de Dumnezeu în vremea aceasta a venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)

Teologii au descoperit repede asemănarea izbitoare dintre sectanţii pucioşi care vorbesc dezlănţuit despre o aparentă “venire a Domnului” (nevăzut, necunoscut, în duh imaterial şi în cuvânt zburător prin văzduh), şi sectanţii adventişti care în mai multe rânduri şi-au păcălit adepţii spunându-le ba că Domnul va veni la o anumită dată precisă (şi n-a mai venit!), ba că a venit deja pe ascuns, ca un fur noaptea (şi de aceea nu L-a văzut nimeni venind). Deşi asemănarea între aceste înşelătorii este izbitoare, liderii pucioşi pretind că numai sectanţii adventişti sunt mincinoşi, deoarece la ei “n-a venit Domnul”, iar la pucioşi cică ar fi venit (dar cum se face că nimeni nu L-a văzut!?):

“O, fiilor din grădina ascultării, cei ce-şi zic astăzi „teologi” vă caută vină mereu, dau să vă găsească asemănare cu tot felul de oameni care M-au aşteptat sau Mă aşteaptă pe Mine, şi care sunt mincinoşi, de vreme ce Eu n-am venit. Aşa zic aceştia de voi, dar iată ce îi întreb Eu pe aceştia: voi, cei ce găsiţi vină celor ce sunt puşi de Mine întru aşteptarea venirii Mele, voi de ce nu Mă aşteptaţi?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)

Întrucât liderii pucioşi ştiu bine că “cea mai bună apărare este atacul”, ei îi acuză aici pe teologii ortodocşi că “ei nu-L aşteaptă pe Domnul” pentru că “nu stau întru aşteptarea venirii Lui”. Ceea ce nu-i adevărat. Dimpotrivă, teologii sunt primii care pot susţine, mai documentat şi mai temeinic decât orice credincios obişnuit, că venirea Domnului este o proorocie autentică şi intangibilă, posibilă oricând în viitor, fie el acesta oricât de îndepărtat sau de apropiat, deci chiar şi în clipa următoare.

Liderii pucioşi escaladează atacul împotriva teologilor ortodocşi venind cu o mare minciună şi şarjând sforăitor cum că teologii le-ar vorbi oamenilor despre “nevenirea Domnului”, rătăcindu-i pe oameni de la “calea venirii Domnului”. O acuză răutăcioasă şi gratuită, lipsită de orice probă sau temei, îndată ce despre Parusia există o teologie perfect conturată în sânul Bisericii Ortodoxe. Probabil că ei se referă însă exclusiv la “venirea Domnului de la Pucioasa”, o “venire” lipsită de orice probă materială, despre care desigur că unii teologi s-au exprimat deja că nu corespunde proorociilor biblice :

“Vă e teamă că greşiţi dacă Mă aşteptaţi? […] de unde ştiţi voi că nu vin? Luaţi voi parte la sfatul dintre Mine şi Tatăl ca să ştiţi ce fac Eu, şi dacă vin sau dacă nu vin? O, în numele cui vorbiţi voi oamenilor despre nevenirea Mea? O, până când rătăciţi voi pe om de la calea venirii Mele? Iată-Mă cum Mi-o pregătesc, cum Mi-o pietruiesc cu pietre vii, cu pietre tari, cu fii cereşti între cer şi pământ! O, până când ascundeţi voi de oameni cheile împărăţiei cerurilor, drumul spre viaţa cea fără de sfârşit a Mea cu omul cel îndumnezeit prin harul Meu? Iată-Mă cu cei ce au harul Meu în ei, după cum am binevoit Eu să lucrez în zilele acestea. Oare, voi credeaţi că voi sta să aştept după voi, cei care vă numiţi unii pe alţii „teologi”? Am aşteptat Eu, oare, după Anna sau după Caiafa ca să-Mi pregătească ei calea venirii Mele? Am venit Eu prin ei atunci când am venit? Ba, din contra, am murit prin ei atunci când am venit, şi apoi am înviat împotriva lor. Iată, aşa am lucrat şi azi pentru cea de a doua venire a Mea, căci voi Mă vreţi în cer, şi Eu vin împotriva voinţei voastre şi lucrez ca şi acum două mii de ani cu cei neluaţi în seamă de voi, cei ce vă numiţi mari şi oameni ai lui Dumnezeu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)