[Erethorn]

"Ego te absolvo"....

Pacatul este iertat in momentul pronuntarii acestor cuvinte.

Dumneavoastra faceti doua mari confuzii, in primul rand, intre consecinta eterna si cea temporala a pacatului, iar in al doilea rand, in ceea ce priveste mecanismul indulgentelor, intre acordarea indulgentei de catre Biserica si dobandirea ei de catre penitent.

Daca penitentul, din motive independente de vointa sa, nu indeplineste canonul, acest lucru nu anuleaza caraterul expiatoriu al sacramentului. El ramane in stare de har, iar consecinta eterna a pacatului este inlaturata; daca moare, are certitudinea ca nu va ajunge in iad.

Distinctia dintre cele doua consecinte este enorma, aproape de neexprimat. Chiar daca purgatoriul este, pe buna dreptate, descris ca fiind o stare (sau un loc) deosebit de neplacut, iar perspectiva de a te curata de consecinta temporala a unei vieti de pacate este, pe buna dreptate, ingrijoratoare, totusi, orice asemenea grija trebuie sa paleasca in comparatie cu perpectiva de a petrece o eternitate separati de Dumnezeu.

Referitor la indulgente, acestea se acorda, ceea ce nu inseamna automat ca se si primesc, sau ca se si beneficiaza de ele.

Daca a fost acordata o indulgenta, ramane in sarcina penitentului sa faca cele necesare pentru a beneficia de ea (penitenta, post, rugaciune, pelerinaj, fapte de caritate etc., in functie de indulgenta respectiva), si, mai ales, sa se afle in stare de har, sa fie spovedit si sa nu mai pacatuiasca, ba, mai mult, sa respinga in inima sa pacatul.

Ca sa fac o analogie cu limbajul juridic, acordarea indulgentei reprezinta o oferta unilaterala de a contracta, care nu leaga ofertantul decat in masura in care este acceptata iar acceptantul isi indeplineste obligatiile contractuale pe care si le asuma.