[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXVII)



După circa 2000 de ani de “nelucrare” a venirii Domnului, iată că la Pucioasa s-a ridicat un Cort Alb al salvării omenirii. Oamenilor nu li s-a spus în aceşti 2000 de ani ce este Duhul lui Dumnezeu şi ce este duhul lumii, şi această lipsă trebuia de acum corectată, şi tocmai din acest motiv a început să-şi “lucreze venirea” pe pământ “Dumnezeul” de la Pucioasa:

“Am aşezat acest cort sfânt în mijlocul oamenilor, şi grăiesc aici cuvântul buneivestiri pentru tot pământul, şi îmi lucrez venirea Mea peste pământ ca să-l deprind pe om să înţeleagă ce este Duhul lui Dumnezeu şi ce este duhul lumii. Duhul lui Dumnezeu este viaţă, şi este în veci, iar duhul lumii este moarte, şi se scurge în adâncul fără fund al morţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

Oare ce s-o fi întâmplat cu miliardele de oameni născuţi înainte de venirea “luminii de la Pucioasa” din anul 1955? Precis că au trăit şi au murit în întuneric, deşi Domnul le promisese că va fi cu ei până la sfârşitul veacurilor, (nu numai de la 1955 încoace).

Pucioşii sunt “cununiţă cerească”, sunt “trandafiri”, sunt “fiii de la venirea Domnului”, sunt “copiii din urmă” , “sfinţii ultimelor zile” (la concurenţă neloială cu mormonii, care şi ei pretind de mai bine de 150 de ani că ei sunt “sfinţii ultimelor zile”) au fost hărăziţi din cer de către Maica Domnului să fie “cununa bucuriei celor din cer”, la re-venirea Domnului (aici nu se spune care dintre ele, dar se poate bănui că e vorba fie de a treia, fie de a patra)

“– O, auziţi voi, copii din urmă, ce a proorocit din cer mama Mea pentru voi? Ea a spus să fiţi voi cununa bucuriei celor din cer la venirea Mea cu ei pe pământ. Aşezaţi-vă, dar, cununiţă cerească pentru Mine, cununiţă de mângâiere şi de slavă pentru Mine, căci lumea este cununa Mea de spini, dar voi fiţi trandafiri, fiilor de la venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

Alteori sintagmele se inversează şi se recombină, dar efectul de scenă este acelaşi, căci şi porumbeii din joben sunt aceiaşi. “Copiii din urmă” devin “fiii din urmă”, iar “fiii de la venirea Mea” devin “copii ai venirii Mele”:

“Iată-Mă cum vin la voi, fiilor din urmă, copii ai venirii Mele.“(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

Uitând de propriile teologumene, care stabileau de la început că Hristosul venit la Pucioasa este numai duh fără trup, liderii pucioşi pretind că acum El este venit în “cuvânt şi trup”:

“Sunt cu voi cuvânt şi trup, copii de la ieslea cuvântului Meu de azi, şi iată-Mă după două mii de ani împlinindu-Mă cu venirea Mea din nou pe pământ şi strigând în lung şi în lat omul. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

Începuturile pucioşeşti erau ceva mai modeste, mai ponderate, dar nu mai puţin contradictorii. Se vorbea atunci ba de “pregătirea Celei de-a Doua Arătări” ba de parcurgerea Celei de a Treia! (aceasta din urmă fiind o inovaţie pucioşească în flagrantă contradicţie cu Scriptura). În toate cazurile însă se susţinea cu tărie că venirea nu este în trup, ci în duh:

“Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor şi să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări […] “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-04-1955)

“Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh, şi M-am pogorât în mai multe locuri [...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 22 iunie 1957)