View Single Post
  #69  
Vechi 19.11.2010, 14:48:14
anna21 anna21 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.03.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.451
Implicit

Citat:
În prealabil postat de dobrin7m Vezi mesajul
Trebuie sa admitem faptul ca exista in popor si oameni care nu au prea multa invatatura, nu stapanesc prea bine arta scrierii si exprimarii frumoase. Asta nu inseamna ca nu sunt oameni, cu constiinta. Si ei vad in jurul lor ce se petrece.
ionut12 a lansat aici o problema grava cu care se confrunta societatea de astazi. E drept, nu cu o exprimare tocmai corecta si nici cu o gramatica prea buna. Dar important nu este cat de bine gramatical scrie ionut12 sau corect. Ideea este ca in societate astazi familia, la multi, este compromisa.
Ceea ce e interesant este ce a starnit acest subiect. Cat de multi s-au autosesizat atacandu-l pe omul care a spus ce vede acuzandu-l de multe. Ca judeca, ca arata cu degetul ca e fariseu, si etc.
Daca ar fi sa ne luam dupa pacatul fiecaruia, atunci nimeni nu ar trebui sa scrie aici fara sa fie acuzat ca e fariseu, pentru ca toti avem pacate.
Oare va veni o zi in care Dumnezeu va ridica valul de pe intreaga omenire descoperind astfel in fata tuturor pacatele oamenilor si cele mai ascunse? va dati seama ce ar vedea ochii nostri?
Doar pentru ca nu vorbim despre un pacat sau altul pe care il vedem la altii, asta nu inseamna ca el nu exista.
Ma duc la biserica, respect legile crestine, vorbesc frumos , din carti, si astfel gata, a disparut pacatul. Dar oare totul se rezuma la noi si la universul nostru? pacatul desfranarii in casatorie exista , chiar daca eu nu vorbesc despre el. exista la prea multi oameni.
Chiar daca nu inseala barbatul sau femeia, chiar daca se comporta aparent crestineste, si tot exista pacat. Si stiti de ce? pentru ca sunt atat de rari cei care sunt cinstiti, se iubesc reciproc, nu se mint, si sunt trup si suflet, sunt unul. Sunt atat de rari cei care isi marturisesc totul unul altuia, se sfatuiesc unul pe altul, se sprijina , se iubesc cu adevarat.
Am vazut aici o cearta vehementa despre relatiile dintre soti.
Am o intrebare: ce simte femeia fata de sotul ei, care zice ca e crestina si il refuza pentru ca e zi de post? Ura? iubire? nu zice ea? : uite pacatosul ce face, si ma duce si pe mine in pacat? Acolo unde exista contradictie exista compromis. Acolo unde exista compromis nu mai exista unire adevarata. Si asa apare singuratea in doi , si asa apare pacatul.
Eu zic ca femeia inteleapta care isi iubeste cu adevarat barbatul , intai , usor, ii arata barbatului ce este credinta crestina, il face sa traiasca el insusi asta, si apoi respecta impreuna, constineti amandoi de importanta, regulile crestine.
Multi fac totul pe dos, si sunt vehementi. (cum, asa e bine, asa e crestineste, nu accept in ruptul capului ca asa stiu de la biserica ca asa e corect) dar nu incepe cu inceputul.
Eu zic ca toti ar trebui sa ne gandim in general la pacatul din familia crestina, si sa sesizam unde este gresit si ce, pentru a nu mai vedea violenta in familie, desfranarea, ura, minciuna, iubirea de arginti, si lista poate continua. Si astfel copiii nostri ar primi educatia crestina cuvenita si nu ar mai deveni un viitor ``singur in doi``.
Ai inceput asa de frumos.. ca apoi sa vad ca sunt eu acuzata de ura sotulu?!

1. Unde m-am certat vehement? Arata-mi.
2. Am duhovnic.. crezi ca poti tu sfatui mai bine? De fapt asta am si afirmat: fiecare sa intrebe duhovnicul. (ca vad ca aici ne dam unii altora dezlegare)
3. Daca insisti.. Daca nu refuzi sotul, acela nu se numeste pacat? (Asta e intrebarea mea.)
4. Registrul trairilor intre soti este mult mai larg decat iubire (si sexul, care se pare ca tot aia e ) si ura. Dar evident, daca pe tine te ajuta sa te simti bun crestin, poti considera ca eu imi urasc sotul.. fie cum crezi tu..
Reply With Quote