Calendarul nu e dogma, iar ceea ce tinea de primul sinod ecumenic referitor la calendar, adica data Sfintelor Pasti se respecta, toti avand aceeasi data.
Cuv. Paisie Aghioritul, desi tinea calendarul vechi in Muntele Athos, a avut cuvinte nemagulitoare despre aceasta problema, considera stilismul o ratacire de-a dreapta.
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...-si-stilismul/
Un alt subiect care l-a preocupat a fost cel al calendarului. Suferea din pricina schismei facute in Biserica si se ruga pentru indreptarea situatiei.
Se mahnea pentru formarea gruparilor vechilor calendaristi care sunt rupte ca mladitele din Vie si nu au comuniune cu Patriarhiile Ortodoxe si Bisericile locale. Cateva din astfel de grupari, din Atena si Tesalonic, s-au unit la indemnul lui cu Biserica pastrand insa calendarul vechi.
Staretul spunea:
‘Bine ar fi fost sa nu fi existat aceasta diferenta de calendar, dar aceasta nu este o chestiune de credinta’.
Iar atunci cand i se spunea ca noul calendar a fost facut de Papa, raspundea:
‘Noul calendar a fost facut de Papa, iar cel vechi de un inchinator la idoli‘,
referindu-se la Iuliu Cezar.
- Noi, aici, in Sfantul Munte, tot pe calendarul vechi tinem, dar este alt caz. Suntem uniti cu Biserica, cu toate patriarhiile, si cu cele care il tin pe cel vechi. Recunoastem Tainele lor, iar ei pe ale noastre. Preotii lor impreuna-liturghisesc cu preotii nostri. In timp ce aceia, sarmanii, s-au rupt. Cei mai multi dintre ei au si evlavie si acrivie si nevointa si ravna pentru Dumnezeu. Numai ca aceasta ravna a lor este fara discernamant, ‘nu intru cunostinta’. Unii s-au abatut din simplitate, altii din nestiinta, iar altii din egoism. Au considerat cele treisprezece zile o chestiune dogmatica si pe noi inselati si au plecat din Biserica. Nu au comuniune nici cu Bisericile care tin calendarul nou, dar nici cu patriarhiile si Bisericile care tin calendarul vechi, pentru ca chipurile s-au spurcat din pricina comuniunii cu cei ce tin calendarul nou. Si nu numai aceasta. Putinii care au ramas, nu stiu in cate parti, s-au impartit si se impart mereu, anatematizandu-se, afurisindu-se si caterisindu-se intre ele. Nu stii cat m-a durut si cat m-am rugat pentru acest subiect. Trebuie sa-i iubim si sa-i compatimim, iar nu sa-i judecam. Si cel mai mult sa ne rugam pentru ei ca sa-i lumineze Dumnezeu. Iar daca se va intampla vreodata sa ne ceara cineva ajutor cu buna intentie, sa-l ajutam cu vreun cuvant’.