[mihele_m]

În prealabil postat de Rodica50

Lumina ochilor

Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un baiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag:

- Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tau Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii

Dupa o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei.

- Vrei sa te casatoresti cu mine?

Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea in aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse:

- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara

La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, dupa operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse:

- Nu ma pot casatori cu un orb.

Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit:

- Sa ai grija, te rog, de ochii mei!

E o povestire atat de frumoasa! De multe ori uitam sa fim recunoscatori binelui facut. O alta istorioara spune ca binele nu s-a intalnit niciodata cu recunostinta pe cale. Mult adevar.

Asa este in viata de cele mai multe binele se rasplateste cu rau .