Si eu sustin,poate ciudat la prima vedere,acelasi lucru:
faptele bune vin din Credinta,Credinta genereaza fapte bune si nu invers.In mod paradoxal si in Westminster Confession of Faith se sustine acelasi lucru si se poate exemplifica cam asa:
1.Credinta genereaza fapta iar cel ce o face stie ca meritul ii apartine in totalitate Celui de Sus iar slava pentru asta se cuvine doar Lui.
2.Cineva face fapte pentru a-i demonstra Celui de Sus cat de bun este el.Din punctul meu de vedere acesta vrianta nu se poate retine intrucat:
a).Fapta este compromisa din start pt ca de fapt tu te lauzi pe tine,te glorifici pe tine fiinta umana,iti creezi un mic idol in oglinda in tine,care iti spune:,,Vezi ce bun esti?"
b).Intrucat,cum spune Apostolul Pavel,
nimeni nu este fara de pacat,inseamna ca orice fapta a ta,cat de buna ar fi,va avea un germene al pacatului in ea,fie si insesizabil pentru tine.Dar el exista si intrucat Cel de Sus est
sfintenia absoluta,este de la sine inteles,fie si
logic,ca o
fapta din partea unui pacatos nu are cum sa stea perfect pura in fata puritatii absolute.Aici multi se descurajeaza si spun:,,Pai atunci inseamn ca nici o fapta a mea nu este buna si sunt pierdut".Gresit.Si asta din cauza ca multi nu pot defini exact ce inseamna fapte bune.Nu se rezuma doar la milostenie.Se refera la cercetare vaduvelor si orfanilor dar mai inseamna ceva pe parte interioara(cele de mai sus sunt manifestari exterioare)
Faptele tale bune,
rod al pocaintei(asa cum pun si Parintii Bisericii),nu al egoismului si zelului orbesc si egoist,care prin modul lor de desfasurare si efect il slavesc pe Cel de Sus
sunt adevaratele fapte bune.Nu cele care te slavesc pe tine.Care sunt insa
faptele pocaintei,adevratele fapte bune ale Credintei?Aici veti vedea ca veti primi cele mai variate rasunsuri.In esenta nu sunt cele la care se asteapta cei mai multi si sunt pe doua directii:
-
raportat la tine:recunoasterea si marturisirea pacatelor,
abandonarea definitiva a vietii pacatoase,
intrarea in viata dupa poruncile evanghelice
-
raportat la Cel de Sus:sa te socotesti nevrednic de dragostea Lui,nevrednici sa ne numim ,,Fii ai lui Dumnezeu",lasare in mod complet a vointe tale in Cuvantul si voia Celui de Sus.
Ce am scris mai sus(ultimul paragraf^^) puteti citi pe larg
aici intr-un articol ortodox despre Sf.Ignatie Briancianinov.In stanga gasiti o coloana cu scrieri ale sfintilor.Nu le ratati,parerea mea.
Acum
ramine o intrebare:dupa ce fiecare dintre noi isi face un lung,serios,sincer si profund exament al vietii si constiintei>cati vor putea putea spune ca savrisesc
faptel bune ale pocaintei cerute de Cel de Sus si cati vor spune ca le savirsesc
asa cum au vrut sau au crezut ei.Asta ca sa fim si mai in context referitor la cele spuse de Apostolul Pavel.