Citat:
În prealabil postat de Danut7
Nu neaparat.. Exista si atei care fac fapte bune(eu cunosc).. Un exemplu avem si in epistola lui Iacov de fapte fara credinta, pe desfranata Rahav.. Credinta nu genereaza automat fapte bune.. Suntem justificati si din fapte si din credinta spune Iacov.. Iar credinta roditoare este cea care salveaza.. Prin intermediul harului suntem salvati.. Prin harul care are calitatea de a ne vindeca si a ne sfintii.. Pavel spune ca primim acest har prin credinta adevarata.. Datorita acestei credinte Dumnezeu ne da harul Duhului Sfant si sfintele daruri in masura credinciosiei noastre.Prin credinciosie ma refer la faptele din credinta..Credinciosia automat presupune ascultare.
|
Si eu m-am gandit,ca si dvs,la situatia ateilor.Si eu cunosc atei care fac fapte bune,cel putin din perspectiva unei definitii general acceptate.Chiar mult chiar,
cunosc atei care salveaza vieti,sunt doctori.Nu au credinta de mult timp si din ce am vorbit nici nu-si doresc.Totusi salveaza vieti.Oricine ar spune: ,,Este imposibil ca Cel de Sus sa nu le ia in considerare chiar daca sunt atei.Salveza vieti.".Asa este.Nu stiu cum priveste Cel e Sus acesta circumstanta atenuanta a lipsei de Credinta dar eu cred ca
Cel e Sus poate lucra spre binele nostru prin oricine doreste.
Inclusiv printr-un ateu.In ce masura acest aspect determina soarta sufletului acelui ateu asta nu pot spune.Sunt Judecatile Celui de Sus unde intelegere umana nu are acces si poate este mai bine asa.
Referitor la Epistola lui Iacov o sa va citez o opinie a unui protestant pentru ca acel celebru pasaj din Iacov a fst mereu analizat de catre multi teologi in antiteza cu Epistola lui Pavel.Trebuie sa remarc ca sustine punctul dvs de vedere dupa cum veti vedea:
,,Martin Luther era cât se poate de conștient că acest verset se găsește în cartea lui Iacov. Luther citea cartea Romani, unde Pavel explică foarte clar că omul nu e socotit neprihănit prin faptele legii și că suntem socotiți neprihăniți prin credință și numai prin credință.
Unii învățați spun că avem un conflict ireconciliabil între Pavel și Iacov, că Iacov a scris după Pavel și a încercat să-l corecteze pe acesta. Alții spun că Pavel a scris cartea Romani după Iacov și încerca să-l corecteze pe Iacov.
Nu există vreun conflict în acest punct. Iacov spune de fapt:
Dacă o persoană spune că are credință, dar nu oferă nici o dovadă exterioară a acelei credințe prin fapte neprihănite, atunci credința sa nu îl va îndreptăți.Luther,Calvin,sau Knox, au fost absolut de acord cu Iacov.
Nu suntem mântuiți printr-o mărturisire a credinței sau printr-o credință
pretinsă. Credința trebuie să fie autentică înainte ca meritele lui Hristos să fie trecute în contul cuiva. Nu poți spune pur și simplu că ai credință. Adevărata credință în mod absolut și necesar va aduce roadele ascultării și faptele neprihănirii.
Luther spunea că acele fapte nu adaugă la îndreptățirea cuiva înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. Dar ele îi confirmă pretenția că are credință. Iacov
nu spune că omul e socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin faptele sale ci afirmația lui că are credință e adevărată atunci când prezintă și demonstrează dovezile acestei pretenții prin faptele sale."
Cred ca am ajuns cu analiza intr-un punct,cel putin pentru moment,comun.Acest raspuns este si pentru domnul/doamna zsuleica cu multumiri pentu completarile si opiniile dvs