[mariamargareta]

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXIX)

Liderii pucioşi sunt “măgăruşii celei de-a treia veniri a Domnului”, căci ei Îl aduc pe “Domnul” nevăzut, necunoscut şi neauzit decât de ei. Scripturile “venirii Domnului” ţin până la capătul timpului, deci la canonul biblic va trebui obligatoriu să se mai adauge atât scripturile măgăruşilor pucioşi din 1955 încoace, şi cele pe care ei le fabrică astăzi, şi cele de mâine şi toate cele care le vor mai fabrica măgăruşii în viitor, căci vor mai veni şi alte scripturi pucioşeşti şi măgăreşti, pentru că singură venirea lor mai poate întreţine vie farsa “venirii Domnului” de la Pucioasa. “Domnul” Pucioasei pretinde că “vine şi azi şi Se preaslăveşte peste pământ cu cuvântul”, dar în realitate lucrurile stau exact invers: “cuvântul de la Pucioasa vine peste pământ şi se preaslăveşte cu numele Domnului”, nume pe care cuvântul pucios şi-l însuşeşte fraudulos, fără ca Persoana care poartă de drept acest nume să fie şi Ea de faţă, cu trupul şi cu duhul”:

“O, fiilor, […] vin şi azi şi Mă preaslăvesc peste pământ cu cuvântul, căci Scripturile venirii Mele de la Tatăl ţin până la capătul timpului. Scripturile venirii Mele înseamnă toată lucrarea Mea pentru om, pentru viaţa omului, şi Eu iată, încă şi încă lucrez preaslăvindu-Mă între oameni şi cutremurând pământul cu lucrarea venirii Mele. Omul însă doarme adânc pentru Mine şi e treaz numai pentru el, numai pentru cele ce nu sunt, dar Eu vin pe pământ, şi cu voi Mă ajut ca să Mă preaslăvesc cu lucrarea şi cu venirea Mea, aşa cum M-am ajutat cu măgăruşul pe care am intrat şezând pe el în cetatea Ierusalimului acum două mii de ani când venise vremea să Mă las spre pătimire şi spre moarte pe cruce. Voi sunteţi măgăruşul Domnului, măgăruşul pe care se aşează sarcină, şi merge din loc în loc cuvânt peste pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Cuvântul de la Pucioasa nu este întâmpinat cu osanale, aşa cum prooroceşte Biblia că va fi întâmpinat Hristos la a doua Sa venire, de către toţi locuitorii pământului. “Domnul” Pucioasei pretinde că este Cel înviat din morţi, ceea ce ar presupune că se prezintă cu trupul, aşa cum Hristos cel înviat S-a prezentat ucenicilor şi i-a spus lui Toma că poate să se încredinţeze de acest adevăr punând degetul său în semnul cuielor din palmele Sale şi în rana din coasta Sa. Or, “Domnul” Pucioasei se prezintă sistematic fără trupul cel înviat al lui Hristos, deci aceasta este o himeră şi o înşelăciune. O altă înşelăciune este aceea prin care pretinde că Se legitimează prin învierea morţilor, care ar fi să fie un semn hotărâtor şi zdrobitor - dacă ar fi. Or, la Pucioasa n-a înviat nici măcar unul dintre morţi, darămite toţi odată! Ba, au mai şi murit mulţi alţii pe deasupra, dintre adepţii pucioşi care sperau că nu vor mai gusta moartea, căci aşa le promiseseră “proorociţele Domnului” , şi chiar două dintre “proorociţe” au murit deşi ele ar fi fost să fie primele care să nu mai guste moartea, îndată ce pretindeau că Îl au pe Hristos aşezat la masa nunţii cu ele:

“Puţini sunt cei ce-Mi strigă "Osana!" înaintea cuvântului Meu care merge, iar cei mai mulţi dorm faţă de venirea Mea, ca şi cei care strigau: "Ia-L, ia-L! Răstigneşte-L!". Eu însă sunt Cel înviat dintre morţi şi vestesc învierea morţilor prin învierea Mea şi strig la tot omul de pe pământ să se gătească pentru înviere, că vine învierea, vine, fiindcă vin Eu, iar semnul venirii Mele este învierea morţilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Hotărât lucru, dacă pucioşii au dreptate în ceea ce spun aici, cum că “semnul venirii Domnului este învierea morţilor”, atunci cu adevărat la ei n-a venit Hristos, căci nici un mort n-a înviat în “pământul sfânt” de la Pucioasa,sau măcar prin împrejurimi!