Citat:
În prealabil postat de lacrimi
Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...
|
Pentru "Calatoria" si "Lacrimi"
O marturisire de suflet pentru "Calatoria" si "Lacrimi" : viata unei crestine ortodoxe casatorita cu un barbat (care adesea apare din pacate un indragostit mai mult de idei religioase fixe sau de banii lui decat de femeia de langa el ...) eu o simt ca pe o calatorie prin "valea lacrimilor" (si a dezamagirilor fizice) pentru a ajunge sufleteste la stadiul in care iubirea cea mai arzatoare sa nu o simt in primul rand pentru sotul meu vizibil ci pentru Domnul Iisus = Mirele meu Ceresc si Dumnezeu tainic .... sper ca atunci voi putea ca sa traiesc pe deplin si extatic Iubirea asa cum este ceruta in porunca din Matei 22, 37-40 :
"Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu TOATA inima ta, cu TOT sufletul tău și cu TOT cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
Mai sper ca atunci nu ma va mai durea indiferenta afectiva a "aproapelui meu sot" stiind ca "Adevaratul meu Mire" va decide cand si daca sa ma desparta de un "jug nepotrivit"... si chiar mai poate face un miracol ca prin "aproapele meu sot" sa-mi transmita Iubirea Lui cea vesnica ... Sper sa primiti toata Iubirea de care are nevoie sufletul vostru !
Edit/Delete Message