[mariamargareta]

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXXI)


A doua (sau a treia – e greu de precizat acum, după ce pucioşii au promovat ambele variante ca perfect autentice) venire a “Domnului Pucios” este de acum (adică, din anul 2000) un fapt deja consumat, care se anunţă cu mare fast: “Iată-Mă, am venit!” . Această “venire” rămâne însă tainică, este ca şi când n-ar fi, deoarece este învăluită în întunericul hainei de protecţie care este “cuvântul pucios”. Această platoşă de “cuvânt” îmbracă şi acoperă şi ascunde atât adevărul cât şi minciuna venirii “Domnului” de la Pucioasa. Adevărul este acela că într-adevăr Scripturile venirii Domnului vorbesc despre numele Celui care va veni, şi care nume se cheamă “Cuvântul lui Dumnezeu”, iar minciuna este aceea că pucioşii în mod intenţionat confundă şi substituie numele cu Persoana care poartă numele, zicând că dacă a apărut numele (este vorba de sintagma “Cuvântul lui Dumnezeu”, nume atribuit în mod arbitrar şi abuziv unei colecţii de predici eterogene lansate de aşa-zisele “proorociţe” dâmboviţene în arealul pucios), implicit a apărut şi Persoana (Hristos cel adevărat şi întrupat şi viu) care este desemnată prin proorocie ca să poarte acest nume. Or, Scriptura vorbeşte despre un Hristos – Cuvântul întrupat (“Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” – Ioan, 1, 14), Care S-a înălţat pe Sine cu trupul la cer, în timp ce Pucioşii vorbesc despre un “Hristos” destrupat (... Pace vouă! […] Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ […] “ – Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-04-1955), care ar fi coborât fără trup din cer:

“Iată-Mă, am venit! Sunt îmbrăcat pe deasupra cu haină tainică. Haina cea tainică este cuvântul Meu. El Mă acoperă şi se face haină de judecător, ca atunci când Mă voi dezbrăca de ea, să fiu Mântuitor. [...]Iată numele Meu cel tainic, cu care am venit să răscumpăr făptura. Mă acopăr cu cuvântul Meu, făcând din el haina Mea de Judecător, ca atunci când voi fi fără ea, să fiu Mântuitor, să fiu văzut Mântuitor. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Venirea lui “Hristos – cuvânt fără trup” la Pucioasa rămâne pe veci o “taină” a pucioşilor chiar dacă ei pretind că “taina” lor este adevărată şi mărturiseşte despre adevăr; căci adevărul este incompatibil cu tăinuirea, ci este întotdeauna o taină ce a fost despecetluită:

“O, copii ai Tatălui Meu, o, poporul Meu, frumoasă este taina venirii Mele, frumoasă este taina Mea cu tine! Se uită cerul la taina venirii Mele la tine. Înalţă cerul în sus pragurile porţilor veşniciei ca să intre în cer cuvântul Meu cel de peste tine, taina venirii Mele la tine, poporul Meu cu care Eu, Domnul învierii, petrec venirea Mea. Petrecerea Mea cu tine este taină adevărată. Eu pentru aceasta am venit la tine, ca să mărturisesc despre adevăr, poporul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Pucioşii revin cu o corecţie importantă la propriile lor “adevăruri” şi “proorocii”. Venirea de la Pucioasa a lui “Hristos în cuvânt, fără trup” este anunţată acum a fi a doua, nu a treia, cum se anunţase cu câţiva ani buni mai înainte ( la 22 iunie 1957). “Poporul” pucios este numit “poartă a cerului” şi “veşmântul venirii Domnului” ( veşmânt de camuflaj, ca să-L acopere şi ca să-L tăinuiască, nu veşmânt de slavă ca să-L înnobileze în strălucire), iar “învierea lui” ( o hiperbolă verbală, îndată ce la Pucioasa n-a înviat nimeni!) este considerată cheia care a deschis “cartea venirii Domnului”, cartea “învierii şi judecăţii făpturii”:

“Învaţă, Ierusalime, pătrunde, fiule de azi, taina Mea cu tine, taina venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl. Tu eşti veşmântul cu care Mă acopăr acum, la venirea Mea cu cele veşnice pe pământ. Te-am aşezat în faţa Mea, iar Eu grăiesc în spatele tău şi te-am făcut poartă cerului, poporul Meu, şi te-am făcut veşmântul venirii Domnului, o, grădiniţa Mea de fii! Ungerea ta este din grădina raiului, de la începutul cel dintâi. Învierea ta a deschis cartea judecăţii făpturii, cartea venirii Mele, cartea învierii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Venirea tainică a lui “Hristos” destrupat la Pucioasa este sărbătorită la Pucioasa prin praznice periodice. Fiecare “coborâre a cuvântului” din cer peste pucioşi este pentru ei un prilej de sărbătoare, iar pentru cerul tot, un prilej de uimire, căci cete-cete de zeci de mii din cer privesc cu stupoare la venirea cea nevăzută cu sfinţii a Celui Care Nu Se Vede, dar Se Aude de la Pucioasa:

“Din sărbătoare în sărbătoare şi din praznic în praznic Mă vreau cu voi, şi îmi aplec fruntea Mea cerească şi aşa intru în grădina Mea cu voi, fiilor veghetori în calea Mea spre pământ. Mă aplec până la voi, ca să vă aplecaţi şi voi pentru Mine şi să vă ridicaţi deschizându-Mi, şi să petrecem pe pământ sărbătoarea venirii Mele. Cuvântul Meu cel de peste voi este sărbătoare pentru toţi cei din cer. Tot cerul e cu privirea după Mine când Eu Mă aplec spre voi cu cuvântul venirii Mele. Voi sunteţi puţini care ascultaţi cuvântul Meu, dar cei din cer sunt cete-cete de zeci de mii, precum scrie de venirea Mea cu sfinţii, aşa cum i-am arătat Eu lui Enoh să scrie despre venirea Mea, aşa cum i-am arătat lui Daniel. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2000)