[mariamargareta]

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (I)


Ani de-a rândul, adepţii pucioşi au fost intoxicaţi de către liderii lor cu proorocii mincinoase despre iminenţa sfârşitului lumii, menite să-i înfricoşeze şi să-i facă supuşi întru totul ambiţiilor şi hachiţelor stăpânilor lor. În acest context, adepţii pucioşi erau periodic ameninţaţi că timpul astronomic s-a scurs de tot şi nu mai este, deci nici un ideal, nici o speranţă legată de ziua de mâine, nici o pretenţie omenească trecătoare nu se mai justifică. Consecinţa acestei ideologii a fost aceea că adepţii pucioşi au devenit treptat dezabuzaţi ca nişte legume, incapabili să mai gândească folosindu-şi propriile creiere, executanţi orbi ai ordinelor care veneau de la liderii lor, ordine adesea discordante şi debusolante.

“Gogoaşa” pucioşească privitoare la “timpul care nu mai este” le-a fost servită fierbinte adepţilor pucioşi de mai multe ori, până ce s-a sleit de cerul gurii lor. Prima dată când “timpul dispărea complet” a fost anunţată printr-o “profeţie” de-a Verginicăi de prin anul 1974:

“Adam a avut timp să se cureţe, dar acum nu mai este timp. Am sfârşit. Un moment a fost să fie această profeţie.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-03-1974)

Peste un an şi jumătate, prin “proorociile” pucioşeşti se anunţă că dispare complet şi vremea, nu numai timpul:

“Nu mai este vreme. Te vei trezi în miezul nopţii, cu Domnul, că va veni şi te va găsi dormind sau curvind sau bând sau mâncând sau chefuind.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-11-1975)

După alţi doi ani pucioşii Îi confiscă vremea până şi lui Dumnezeu. Acum, nici măcar Atotputernicul nu mai are vreme să-Şi mai ducă la bun sfârşit anumite obiective importante pe care Şi le propusese din timp:

“Nu mai este vreme să-l scoată Domnul pe duhul rău. A fost o dată pentru tot veacul ce a lucrat Domnul pentru toţi. Roagă-te mereu să nu se şteargă numele tău din cartea Domnului.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-11-1977)

În 1991, la 11 ani după moartea Verginicăi, nici măcar duhul ei nu mai are timp să se învârtă cu “poporul ei cel nou” aşa cum ar fi dorit, căci timpul învârtelilor de altădată nu mai este şi a rămas doar un moment care este pentru sfârşit şi pentru arătarea lui:

“M-am învârtit, mămică, şi eu cu poporul meu, dar cu voi nu se poate să mă mai învârt, căci timpul acela nu mai este, şi acum e momentul cel care este pentru arătarea celor vestite atâta vreme, copiii mei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-10-1991)

În 1993 se proclamă solemn că nu mai este vreme nici ca pucioşii să mai stea ascunşi înăuntrul lor, ca şi până acum, ci trebuie să iasă din ei, trecând din trup în duh:

“Acum nu mai este vreme să staţi voi în voi, că uitaţi-vă şi voi ca să vedeţi ce bine se cunoaşte la voi atunci când sunteţi voi înăuntrul vostru, şi să nu vă pară rău apoi când lucraţi voi din voi. O, să nu vă ascundeţi în voi!”. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-6-1993)

Chiar dacă nu mai este vreme de lucrat, pucioşii sunt îndemnaţi să se ridice totuşi la treabă, pentru că încă s-ar mai putea face câte ceva, deşi acum este târziu, târziu de tot:

“Aceasta e lucrarea Mea cu tine, dar ridică-te deasupra răului, ridică-te, că e târziu şi nu mai este vreme, şi tu trebuie să fii curat, curat şi spălat de cele nelucrate de Mine şi de tine. Nu-i niciodată prea devreme, dar e târziu, târziu de tot, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-1993)

Tot în 1993, adepţii pucioşi sunt îndemnaţi să renunţe la dragostea manifestă faţă de propriii lor copii, mai ales dacă aceştia au apucat pe căi greşite, căci nu mai este vreme de contaminare şi de întinare între rudele după trup, unul de la altul:

“Nu-ţi mai lua în braţe copilul greşit, care cheltuie în fărădelegi sufletul său, că te scrie duhul rău şi pe tine, tată, şi îţi găseşte casa întinată, şi nu mai este vremea să te întinezi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-1993)

Deşi nu mai este vreme, tot ar mai fi ceva, îndată ce “Dumnezeul” Pucios încă îl mai aşteaptă pe “poporul” Său pe care l-a tot binecuvântat, ca vină la El şi să meargă împreună pe cale (iar din 1993 până astăzi s-au încherbat vreo 17 ani de aşteptare):

“Nu mai este vreme, dar te aşteaptă Dumnezeu să intri în binele tău, popor binecuvântat de Mine. Un picuţ mai avem de călătorit,[…] .” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-1993)

În 1996, duhul care se prezintă pe sine a fi “duhul Verginicăi” mărturiseşte şi el din cer taina că “timp nu mai este”, pe motiv că deja ar fi grăit “cel de-al şaptelea înger” despre care vorbeşte Apocalipsa:

“Eu sunt martorul Tău din cer, precum am fost şi pe pământ în vremea trupului meu cu Tine. Eu Te mărturisesc poporului meu, şi lumii Te mărturisesc, Doamne. Mărturisesc taina Ta, Doamne, că timp nu mai este; el a fost, dar nu mai este, după cum este scris că "Timp nu va mai fi, ci în zilele când va grăi al şaptelea înger, când va fi să trâmbiţeze, atunci săvârşită va fi taina lui Dumnezeu, aşa cum a vestit prin prooroci".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-96)