e o dramatizare a odioasei crime, menita sa induioseze.
dar ce adevar cumplit de dureros contine!
nu cred ca durerea micutei fiinte e atat de mare, pe cat este durerea celei care a ramas, dar care stie ca poate a ucis un sfant, sau un geniu, sau un mare om de valoare.
un om care i-si fi sters lacrima de obraz, care ar fi intrebat:mamico, de ce pangi?si care ar fi dat un pupic numai ca sa-i treaca mamicii supararea.sau care atunci cand mamica s-ar simiti rau, si ar durea-o burtica(sau capul) s-ar duce in fata icoanei si ar zice:Doamne ajut-o pe mamica mea sa se faca sanatoasa.(si parca Dumnezeu pentru ruga lor iti ia durerea).
Cat de minunate sunt clipele traite alaturi de aceste minunate fapturi!cu cate bucurii ne mangaie Domnul sufletele prin ei.
Vezi de aceea suntem atat de saraci.ptr ca ucidem tocmai acele fiinte prin care ne-ar veni prosperitatea.
de aceea suntem atat de tristi. ca ucidem tocmai acele fiinte prin care ne-ar veni bucuria.
de aceea suntem atat de singuri.ca ucidem tocmai acele fiinte care ne-ar umple existenta la modul cel mai frumos cu putinta.
asa ne-am degradat ca popor. saracia sufleteasca se oglindeste si in cea materiala.
dar cel mai rau este ca am saracit de dragoste.Am saracit de Dumnezeu.....
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!
|