Corect! Dar, as mai adauga ceva ... Traim in zilele de azi o forma mai subtila de idolatrie. Sigur, nimeni nu se mai inchina fenomenelor, multe lucruri sunt intelese de oameni, misticismul nu mai are aceeasi putere ca inainte.

Haideti insa, sa ne uitam putin la vietile noastre. Ce se afla in locul lui Dumnezeu in viata crestinului de azi?

Sunt crestini care traiesc cu credinta ca banii vor putea rezolva toate lucrurile. Nu spun ca este rau sa ai bani, dimpotriva, este o binecuvantare pe care Domnul o revarsa asupra copiilor Sai. Dar, in prea multe inimi ei sunt pe primul loc. Au o problema, merg la pusculita ... Au un plan, merg la pusculita ... Ei cred "Da, Dumnezeu exista, Isus este Mantuitorul meu, dar ... banii mei ma vor scoate din orice situatie". Aceasta atitudine este idolatrie. La fel s-a comportat tanarul din evanghelii, cand i-a spus lui Isus ca vrea si el viata vesnica. Cand Isus i-a cerut sa vanda tot si sa dea saracilor, a vrut de fapt sa-i verifice inima. Tanarul insa idolatriza banii si ii iubea mai mult decat viata vesnica ...

Unii dintre noi avem mai multa incredere in oameni decat in Dumnezeu. Sigur, este bine sa tii cont de sfaturi, de indrumari dar ... ce facem atunci cand trecem printr-o situatie in care avem nevie de calauzire? Poate ca cel mai intelept lucru ar fi, inainte de a vorbi cu oricine altcineva, sa ne rugam si sa-i incredintam Domnului intreaga problema si nevoia de calauzire.

Masina, meciurile de fotbal, salonul de coafura, hainele scumpe si atat de multe alte lucruri care se afla in centrul preocuparilor noastre, toate pot lua imaginea unor idoli inaintea carora ne inchinam ...

Chiar si familia, sotul, sotia, copiii ... daca ei sunt mai importanti decat Dumnezeu in viata mea, sunt tot subiecte de idolatrie.

Si chiar si biserica poate fi un idol. Daca ea conteaza, pentru mine mai mult decat conteaza Dumnezeu, ma inchin unui idol. Daca ies in lume si, in loc sa-i spun celui care Il cauta pe Dumnezeu "Dumnezeu te iubeste, si-a dat Fiul jertfa pentru viata ta, El te primeste exact asa cum esti si vrea sa petreaca vesnicia cu tine" ii spun "vino la biserica mea (oricare ar fi ea) ca acolo si numai acolo iti vei gasi mantuirea" - comit din nou un act de idolatrie.

Daca ma duc sa-mi fac o harta astrologica, pentru a-mi vedea destinul - am incredere mai multa in asezarea planetelor decat in planul pe care Dumnezeu il are pentru viata mea. Daca stau si o ascult pe Urania si predictiile ei pentru saptamana mea de viata care va urma, ma inchin Uraniei si cunoasterii sale si nu am incredere in faptul ca ceea ce are Dumnezeu pus deoparte pentru mine pleaca din grija si iubirea Lui.

Si da, mai pot fi si eu centrul vietii mele. Atunci cand traiesc cu convingerea ca lumea se invarte in jurul meu, cand traiesc convinsa fiind ca eu pot face tot si pot rezolva tot si stiu tot si nu am nevoie de indrumare, de calauzire ... cand am convingerea ca deciziile mele sunt cele mai intelepte ... cand nu depimd total si nu ma sprijin pe Dumnezeu si calauzirea Lui ... am facut din mine un idol...

Si lista ar putea continua.
Eu cred ca suntem oricum idolatrii, atata timp cat centrul vietii noastre este altul decat Dumnezeu, atata timp cate ne incredintam viata, fiecare zi a vietii noastre, altcuiva - oricine si orice ar fi - decat lui Dumnezeu. Numai in situatia in care Dumnezeu este cu adevarat sursa vietii noastre, si asta nu la nivel de teorie ci practic, de abia atunci putem spune ca respectam porunca...