[mariamargareta]

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXIV)


Liderii pucioşi pretind că suferă un proces de sfinţire prin transformări structurale majore ale întregii lor fiinţe, proces care vine din exterior şi care semănă cu o ridicare automată la gradul de fruntaş a soldaţilor dintr-o garnizoană, deoarece nu este condiţionat de oareşice fapte bune sau merite personale deosebite ale celor “aleşi”. Ei pretind că “sunt făcuţi sfinţi” doar din voia exclusivă a “Domnului” lor, care îi ţine în continuare forţat “copilaşi şi sfinţi pentru venirea Lui” şi “îi pune în lucru” pentru lucrări cereşti pe pământ. Acesta este de fapt şi motivul pentru care ei sunt “făcuţi şi ţinuţi sfinţi” pe pământ: ca să fie un corp de elită, o masă de manevră şi de protocol care să-L întâmpine cu surle şi trâmbiţe pe “Domnul” lor atunci când va veni, conferindu-i credibilitate şi fastul necesar unei asemenea veniri. Cine cunoaşte însă “sfinţenia” lor de zi cu zi (în primul rând minciună, apoi fariseism, duplicitate, egoism, clevetire, lene, asprime sufletească şi neiubire adesea împinsă până la ură, mândrie, mânie, grandomanie, inconsecvenţă doctrinară şi diletantism, ambiţii politice anacronice şi deşarte) îl identifică imediat şi pe “Domnul” lor, Domnul minciunii, Cel care i-a ales până i-a cules şi care îi păstrează cu tenacitate să fie ai Lui cu toate aceste “calităţi”. Acesta nu poate fi în nici un caz Hristosul biblic, care este Adevărul şi Iubirea, ci este un Hristos mincinos, un duh locvace, diavolul-arhicon-teolog al ereziilor, care urmăreşte, cu mijloace ultraperfecţionate, sfâşierea deplină a unităţii Bisericii (pentru că, într-o mică măsură, a şi reuşit!), un Antihrist bine deghizat în mantie de păstor făcută din piele de oaie, sub care vrea El să adune cât mai mulţi “însetaţi” după un aggiornamento valah:

“O, de aceea vă pun la lucru, copilaşi ai lucrărilor cereşti pe pământ. Vă pun la lucrul cărării cuvântului Meu peste pământ. Vă pun să pregătiţi zilele Domnului, zilele Mele cu voi înaintea oamenilor, iar cei ce sunt aproape de cele ale împărăţiei Mele, să vină să ia din slava Mea cu voi, să ia din râul de foc care curge din Mine peste voi ca să vă fac sfinţi şi să vă ţin sfinţi pentru venirea Mea. Să ia cei însetaţi, să ia din venirea Mea la voi şi să vină după Mine, ca să le dau din gura Mea şi să-i bag sub mantia Mea, să-Mi întind peste ei veşmântul venirii Mele cu sfinţii, trăirea cu sfinţii şi cu Domnul pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Liderii pucioşi din nou revin şi se corectează: Cel ce vine din cer pe pământ nu este Însăşi Persoana lui Hristos, ci vocea Lui care se aude (selectiv, deoarece doar o singură “proorociţă”, autopromovată dintre pucioşi, o “aude”, şi o prelucrează, şi o intitulează “Cuvântul”, şi o dă apoi adepţilor pucioşi să o asculte şi să o rumege îndelung). Adepţii pucioşi sunt invitaţi să pătrundă venirea şi să se lase pătrunşi de ea, ca prin străpungerea ei să se facă frumoşi pentru El:

“Vin din cer pe pământ, şi venirea Mea este cuvântul. Pătrunde-Mi venirea, omule, şi lasă-te pătruns de ea şi învaţă de la Mine faţa Mea în tine. Fă-te frumos pentru Mine, […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Odată cu “venirea anului fatidic 2000”, timpul omului de pe pământ s-a scurs de tot şi vremea lui nu mai este, căci a venit vremea nunţii veşnice pe care o anunţă “îngerul venirii Domnului”, ultima trâmbiţă pucioşească:

“ Hai, că timpul s-a scurs, şi timp nu mai este. Sună din trâmbiţă îngerul venirii Mele, şi timp nu mai este, şi a venit vremea nunţii veşnice şi Tatăl îmi face nuntă şi îmi dă mireasă dulce şi îmi şterge lacrima, căci sunt Fiul Lui Cel iubit, întru Care Tatăl a binevoit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Ar fi de observat aici că, deşi Scriptura prooroceşte doar despre şapte trâmbiţe apocaliptice, aceasta ar fi a noua trâmbiţă, dacă socotim că Verginica a fost a şasea, lelica Maria a şaptea, iar Mihaela a opta. Ar însemna că, ori proorocia Scripturii despre “trâmbiţe” a fost mincinoasă, ori că era bine intenţionată, dar a fost depăşită de abundenţa evenimentelor. În plus, şi anunţul cu scurgerea timpului care nu mai este se pare că a fost cam pripit, îndată ce de la trâmbiţarea lui au trecut mai bine de zece anişori, iar el continuă să se scurgă nepăsător şi nestingherit.

Din când în când, liderii pucioşi mai fac câte o mărturisire şocantă. În anul 2000 ei recunoşteau deschis că cel pe care ei l-au primit ani în şir ca să le vorbească era un duh necunoscut, care pretindea că este Mirele Hristos şi care le promitea solemn că va reveni în trup cu o altă ocazie, într-un viitor neprecizat. Până atunci, pucioşii erau invitaţi la răbdare, promiţându-li-se şi cununiţe de slavă veşnică:

“Iar tu, poporul Meu, ia-ţi haina nunţii pe tine şi stai în ea, că ies cu tine întru întâmpinarea omului şi îl iau pe braţe şi îl duc la hanul Meu şi îi pun untdelemn pe rane şi îi dau din viaţa Mea. Şi tot ce cheltuieşti tu pentru întoarcerea omului în rai, poporul Meu mireasă, Eu, Domnul, îţi voi plăti întreit când voi veni cu trupul Meu cel înălţat la Tatăl. Atunci Eu îţi voi da cununa răbdării, iar tu vei fi cununa Mea de slavă şi voi revărsa peste tine veşnica Mea slavă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)

Or, Scriptura şi cântările bisericeşti ale Sfintei Tradiţii vorbesc de un Mire care vine văzut, în trupul Său cel răstignit şi înviat apoi: “ – Iată, Mirele vine în miezul nopţii, şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind...”, iar ei tocmai de aceea priveghează, ca aşa şi nu altfel să-L vadă ei venind. Pucioşii vorbesc însă despre un Mire nevăzut-necunoscut care vine în ascuns cu duhul, ani de-a rândul (peste 50 la număr), ca să anunţe o noutate veche pe care toţi creştinii o ştiu, aceea că Mirele va veni în viitor cu trupul Său cel văzut. Atâta doar că pucioşii pretind că Mirele va veni numai şi numai la ei, întru slava Sa de Mire al Bisericii schismatice de la Pucioasa, iar ei vor fi singurii care vor fi vrednici de a-L întâmpina, şi vor fi mângâiaţi de deasupra, iar “Noul Ierusalim” va triumfa pe pământul românesc:

“Şi iarăşi voi veni, şi de deasupra vă voi mângâia în mângâierile Duhului Sfânt şi în slava venirii Mele, în duhul sărbătorii de nou Ierusalim pe pământ român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-06-2000)