[doctor_faustus]

În prealabil postat de macsim

Multumesc pentru raspuns, doctore ... desi, trebuie sa recunosc ca este o explicatie mistica a unui cuvant ce descrie trairi mistice ... ma rog, sincer va spun ca nu am inteles nimic. Probail de aceea este rezervat numai unor anumiti credinciosi, pentru ca asa cum a-ti descris aceste trairi, par intra-adevar greu de ajuns la ele ...

Trairile mele, pe care nu indraznesc la numesc mistice si le voi spune doar spirituale sunt mult mai simple ca si definire, dar nu ca traire. Adica, ma intalnesc in fiecare dimineata cu Domnul meu, practic este prima persoana cu care vreau sa stau de vorba in fiecare zi ... Apoi, incerc sa nu i-au decizii pana cand nu ma rog mai intai, si pun in mana Sa orice situatie. Ii cer ajutorul in orice situatie si calauzire. Muncesc ca si cum as munci pentru El si relationez cu cei din jur avand grija aplic ceea ce m-a invatat prin Cuvantul sau. Imi doresc sa devin dependenta de Isus.

Evanghelia are multiple nivele de interpretare şi de trăire funcţie de receptivitatea spirituală a credinciosului. Ţie îţi este greu să înţelegi ceea ce am scris, datorită nivelului incipient şi imatur al credinţei tale. Însă ceea ce poate recunoaşte orice om de bun simţ este că nu se poate reduce înţelegerea şi trăirea Evangheliei la un nivel de începător ca al tău. Există oameni cu "sete" mult mai mare de cunoaştere şi trăire adevărată şi cărora Dumnezeu le răspunde căutărilor lor potrivit capacităţii lor de a recepta dumnezeirea.

În general cultele neoprotestante, dar nu numai, datorită lipsei harului Duhului Sfânt din Biserica lui Hristos, datorită lipsei Sfintelor Taine, datorită lipsei Sfintei Liturghii, datorită lipsei Sfintei Tradiţii, a istoriei, a legăturilor organice cu Biserica primară care s-au păstrat în Biserica lui Hristos de-a lungul timpului şi datorită în mod fundamental separării de Biserica lui Hristos, de Biserica harului, se caracterizează nu doar printr-un nivel spiritual inferior sfinţilor Bisericii, dar şi printr-o îngustime spirituală care îi face să creadă că tot ce se poate trăi se reduce la săracele lor experienţe spirituale. Inevitabil se instalează şi s-a instalat o insatisfacţie şi o răceală spirituală pentru că nu se poate altfel atunci când te rupi de Biserica harului care poate adăpa sufletele. Cei care au încercat să compenseze oarecum această sărăcie spirituală evidentă a sectarilor au fost sectele penticostale care se caracterizează în mod evident printr-o surescitare emoţională, sentimentalistă, pietistă care însă este aproape pătimaşă şi care de fapt niciodată nu mulţumeşte sufletul pentru că numai harul lui Dumnezeu, numai Duhul Sfânt adevărat nu închipuit poate să mulţumească dorinţele sufletului de a Îl cunoaşte şi de a Îl trăi pe Dumnezeu.