[anna21]

În prealabil postat de ionut12

putem sa oprim in a vb urat dar a spune ce ai pe suflet mai ales cand esti singur
unii mau inteles din alte postari
despre invidie,despre singuratate.despre daruri si necazuri etc
credeti a am postat acestea ca nu am ce face
mam gandit daca este un forum cu oameni crestini si unii din voi aveti si soala mai buna am ce invata
am cum sa port suferinta mai bine
am ce invata
dar am mai obs cum cineva spune ceva si nu va convine va certati
desi cica sunteti crestini
adica daca eu postez poate mai des inseamana ca ma plang
poate chiar nu mai am cui sa spun ceea ce ma doare sau ce ma afce fericit
inainte aveam si credetima ca nu ma intersesa nici un site
dar na voi stiti mai bine
tineti minte a purat crucea nu e destul sa avem numai pe dumnezeu si duhovniul
ci si prietenii sau familia sau pe cineva care s at eintelega
dar cum voi saunii din voi nu stiti atunci sa fiti sana tosi
uneori chiar imi doresc sa nu ma fi nascut
dar cum am mai zis eu chiar daca spun niste chestii care poate nu sunt bune
daca nu spun durerea sau necazul poate as face mai rau
poate mas sinucide poate as face ceva rau
de asta cand mai postez orice chiar daca ma plang cum ziceti unii din voi va rog s aintelegeti
sau nu mai postati
tare e greu sa fii singur si uratel si tigan si casa doar in vise si sa ai pe cineva sa iubesti si s anu o poti avea
cand ai aceste lispuri nu te poti abtine
nu poti sa te prefaci ca e bine si sa zic ca lasa ca imi va da dumnezeu
cui ii place bine cui nu
sa vb cu duhivnicul

Posibil raspuns:Psalmul 72
1. Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.
2. Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.
3. Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor.
4. Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.
5. De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.
6. Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.
7. Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.
8. Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.
9. Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.
10. Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune
11. Şi zice: "Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?
12. Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi".
13. Iar eu am zis: "Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14. Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă".
15. Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
16. Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
17. Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:
18. Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.
19. Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20. Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
21. De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.
22. Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
23. Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.
24. Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
25. Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.
26. Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
27. Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.