Citat:
În prealabil postat de sherlock_holmes
draga Anna21
In general sint de acord cu tine cam 97.32 %,totusi,capatind putina indrazneala,dupa ultimele tale cuvinte fata de sotul tau ( salveaza vieti omenesti,se scoala dimineata la 6,ti-ar lua si o masina mare argintie si cite or mai fi )...nu ai putea sa-l salti la rangul de samarinean husband ? Nu este posibil ca el sa se incrinceneze cu nevenitul la biserica si din cauza fermitatii tale prea ferme ( barbatesti ) in anumite aspecte sensibile ? Sigur,Dumnezeu doreste sa-l aduca in Biserica,dar prin tine in primul rind...pe linga rugaciune (99.99 % ) mai conteaza si o septica,o tabla,un sah,o luare de brat si plimbarica prin parc,o gingasie,o apropiere,o mingiiere...discutii sincere si relaxate despre orice ( bine ar fi din ce ii place lui....ca sa-l atragi ),poti sa discuti si despre o carte de credinta pe care ai citit-o si sa-i ceri intr-o doara parerea ( dar sa nu te enervezi daca raspunde aiurea,e firesc la inceput ) etc...daca toate acestea le-ai incercat,sorry...ramine rugaciunea,rabdarea si increderea in Dumnezeu dar si in sotul tau,ca odata...nu asa se intimpla si in cazul nostru cu Dumnezeu ?...iar noi le facem pe cele rele in cunostiinta de cauza,si tot ne rabda.
Am scris un ghiveci de toata frumusetea,nu inteleg nimic din el...
PS.Evident ca il aducem pe samarinean la Hristos,daca ne-am adus pe noi mai intii,adica daca-L cunoastem cit de cit din viata noastra ( numai de cite ori ne-a iertat la spovedanii...)
Alt PS:Se spune ca samarineanul cel milostiv ar fi chiar Iisus Hristos Dumnezeu,in acest caz uitati ce am scris mai sus,caci este complet gresit!
|
Eu nu stiu cum am ajuns la credinta.. atata cata am (adica f putina, de fapt).
Cred ca am un inger pazitor extraordinar si persistent, poate ca pentru vreun lucru bun lucrat de parintii sau bunicii mei etc..
Dar nu prea vad meritul meu.
De aceea mi se pare ca ma intind prea mult sa cred ca pot aduce pe cineva la credinta. Poate ca pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu macar copiii mei vor fi crestini.
Pentru ca vremurile sunt foarte grele.
Dar sotul meu este rezultatul educatiei socialiste ("religia este opiumul popoarelor", "biserica este un sistem de control social" etc..). Un set de idei ne-prelucrate rational (sau prelucrate superficial) adanc inradacinate in mintea lui, care pun in centrul lumii omul (nu pe Dumnezeu).
Si eu ma intreb adesea cate din ideile pe care le detin eu despre lume sunt valide si cate dintre ele (probabil marea majoritate) sunt absorbite inconstient din scoala, societate, massmedia (iar eu nici nu le pun sub semnul intrebarii adevarul).
(PS si un pic off topic: Imi povestea sotul ce i-a marturisit o cunostinta (un om varstnic si f.bogat care pe toate lumesti le are si chiar nimic nu-si mai doreste): "sunt ca o carcasa, sunt gol pe dinauntru". Astfel de marturisiri fac mai mult de o mie de cuvinte ce le-as putea spune eu despre scopul vietii)